Riscul Valutar

1. Riscul valutar: conţinut, clasificare, factori de influenţă

În activitatea financiar-monetară internaţională problema pronosticării, determinării, gestiunii precum şi asigurării riscurilor este cauzată de natura şi consecinţele sistemului ratelor fluctuante, adică de riscul valutar.

Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig sau unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, sociali şi politici.

Riscul valutar se poate defini sintetic ca probabilitatea de diminuare a profitului net bancar la o variaţie adversă a cursului valutar pe piaţă. El este semnificativ la băncile implicate în operaţiuni valutare pe cont propriu sau în numele clienţilor.

Riscul valutar exprimă probabilitatea ca o variaţie a cursului valutar pe piaţă sa influenţeze negativ marja dobânzii bancare. La originea acestui risc se află operaţiunile bancare în valută: pasivele şi activele externe, elemente integrate în bilanţul societăţii bancare, prin conversie în moneda naţională, la cursul zilei. Variaţia acestui curs poate antrena pierderi sau câstiguri independente de eforturile băncii.

Expunerea la riscul valutar se poate descompune în trei componente: expunerea generată de activităţile internaţionale prin consolidare bilanţieră, expunerea tranzacţională şi aşa numita expunere economică.

Expunerea de translaţie apare în cazul băncilor cu activitate internaţională: societăţile afiliate trebuie să raporteze date şi să-şi consolideze rezultatele financiare în moneda ţării de referinţă, a societăţii mamă. Conversia se poate face la cursul zilei sau la cursul mediu pentru perioada de raportare. Este un risc ce poate fi acoperit prin hedging.

Riscul valutar de translare e legat de probabilitatea de câştig sau pierdere atunci când activele, pasivele şi profitul unei filiale sunt „translate” din valuta în care se ţin evidenţele filialei, în moneda naţională a companiei mamă. Asemenea pierderi sunt „reale” în măsură în care ele influenţează profitul şi pierderile generale ale companiei mamă şi impozitul pe venit. Dintr-un alt punct de vedere aceste pierderi „nu sunt reale” deoarece provin dintr-o anumită convenţie contabilă. Pentru o analiză pertinentă trebuie să se cunoască regulile curente ale autorităţilor fiscale, precum şi gradul de libertate pe care-l permite legislaţiile din ţara filialei şi ţara companiei-mamă.

Un fenomen similar îl înregistrează şi economiile naţionale, în ansamblul lor, pentru sumele de bani pe care le păstrează sub formă de rezerve valutare sau lichiditate internaţională. Scăderea de curs valutar determină aşa numita pierdere contabilă, vizibilă în cazul schimbului valutei din rezervă cu alte monede.

Urmările riscului valutar de translare sunt pierderi sau câştiguri ce pot fi compensate de pierderile sau câştigurile din bilanţ care nu întotdeauna reflectă valoarea lor economică reală. Din aceasta cauză specialiştii recomandă agenţilor economici să ignore riscul valutar de translare şi să-şi concentreze atenţia la gestiunea riscului valutar economic.

Expunerea tranzacţională rezultă din aceea că o serie de operaţii se desfăşoară în valută iar cursul poate fluctua, influenţând astfel marja în ţara de referinţă. Poate deveni semnificativă pe termen scurt (sub un an) dar poate fi minimizată prin hedging.

Acest tip de risc e legat de incertitudinea valorii tranzacţiei în monedă naţională în viitor şi apare ori de câte ori o companie se angajează într-o tranzacţie de vânzare sau de cumpărare operată în valută.

Din cauza riscului valutar de tranzacţie agentul economic poate avea modificări în fluxurile sale de venituri ceea ce poate avea ca urmare modificarea valorii firmei şi scăderea capacităţii ei de plată. Riscul valutar de tranzacţie e cu atât mai mare cu cât instabilitatea monetară dintr-o ţară este mai mare. În urma lui întotdeauna un partener câştigă iar celălalt pierde.

Expunerea economică reflectă influenţa fluctuaţiilor cursurilor valutare asupra valorii băncii. Este relevantă dacă se exprimă în moneda ţării de referinţă. Valoarea de piaţă a băncii este ca şi în cazul activelor financiare, calculată ca fiind valoarea actuală a tuturor veniturilor realizate în toate valutele de operare. Actualizarea se face folosind costul mediu ponderat al capitalului.

Riscul valutar economic este riscul legat de modificarea valorii activelor şi pasivelor agenţilor economici din cauza incertitudinii modificării dimensiunii valorice a etalonului monetar.

Ca urmare a modificării permanente a valorii, fenomen datorat schimbărilor în mecanismul de obţinere şi dimensionare a valorii sub influenţa factorilor interni şi externi, precum şi a mutaţiilor tehnice, tehnologice dar şi a redimensionărilor în raporturile de forţă ale participanţilor la obţinerea şi repartizarea valorii, utilizarea în practică a unui etalon dinamic determină greutăţi şi dificultăţi ce se cer administrate.

Gestionarea factorilor care influenţează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor procedee şi metode la nivelul economiilor naţionale (macro), la nivelul instituţiilor bancare comerciale (mezo) şi la nivelul firmelor (micro).

Factorii de bază ce determină riscul valutar

Nivelul

Macro Mezo Micro

1. Ritmul creşterii economice

2. Nivelul inflaţiei

3. Situaţia finanţelor publice

4. Situaţia balanţei comerciale şi de plăţi

5. Migrarea capitalului

6. Situaţia rezervei valutare

7. Datoria de stat (internă şi externă)

8. Schimbări în legislaţie

9. Evenimente politice 1. Fluctuaţiile ratei dobânzii

2. Nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen

3. Nivelul modernizării decontărilor externe

4. Situaţia economică a clienţilor

5. Nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar

6. Factori subiectivi 1. Situaţia economică a contragentului

2. Nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen

3. Nivelul informării operati¬ve a evoluţiei cursului valutar

4. Factori subiectivi

În faţă cu riscul valutar două atitudini sunt concepute. Fie agentul economic se protejează administrând riscul, fie suportă consecinţele lui financiare. În contextul actual al economiei caracterizate prin flotarea monedelor şi oscilarea în amploare mare a cursurilor valutare, gestiunea riscului valutar devine o necesitate.

Sensibilitatea economiei la modificarea dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare pune în faţă problema gestiunii riscului valutar la nivelul economiilor naţionale, instituţiilor bancare comerciale şi la nivelul firmelor. Aceasta este o problemă de mare complexitate, îndeosebi pentru economiile în tranziţie, însă care poate şi trebuie rezolvată.

2. Modalităţi de gestionare a riscului valutar

A. Riscul valutar la nivelul macroeconomic e cauzat de incertitudinea modificării cursurilor valutare şi poate duce pe de o parte la accentuarea nedeterminării în relaţiile economice externe, iar pe de altă parte la dezechilibre în economia naţională.

Caracterul fluctuant al etaloanelor monetare impune o motivaţie de gestiune a riscului valutar de autorităţile centrale a statelor.

La nivel naţional riscul valutar poate fi administrat prin intermediul unui şir de metode directe şi indirecte. La utilizarea metodelor directe se folosesc mai multe procedee (vânzarea/cumpărarea de valută din şi pentru rezerva valutară; recurgerea la împrumuturi externe; introducerea de restricţii administrative, în calea solicitării de valută sau în privinţa circulaţiei internaţionale etc.) care au ca scop în principal influenţarea raportului cerere/ofertă.