Riscul valutar

Riscul bancar

Piața financiară este extrem de volatilă datorită influenței unui număr mare de factori obiectivi și subiectivi. Din această cauză, în lupta lor pentru maximizarea profitului, instituțiile de credit se confruntă în permanență cu

tot felul de riscuri.

În general, riscul (industrial, comercial, bancar) poate fi definit ca fiind o

întâmplare a cărei producere are o consecință nefavorabilă asupra subiectului/agentului economic.

Riscul reprezintă posibilitatea de nerealizare a câștigului scontat sau de apariție a unei pierderi în tranzacțiile economice (de import, export, arbitraj etc.), ca urmare a producerii unor evenimente sau fenomene cu impact asupra afacerilor societății comerciale/operatorului.

Cele mai multe definiții date riscului și managementului riscului se bazează pe funcția clasică a banilor și anume aceea de intermediere în domeniul riscurilor financiare prin diviziunea lor. Din acest punct de vedere, este privită de obicei problema pierderilor neașteptate din activul băncilor, pierderi cauzate de piață, de riscurile de credit sau lichiditate.

Riscul poate avea o influență considerabilă asupra unei instituții de credit atât, o influență care se resimte în pierderile directe înregistrate, cât și o influență a căror efecte se resimt asupra clienților, personalului, partenerilor de afaceri și chiar asupra autorității băncii.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în realizarea operațiunilor curente și nu numai riscurile specifice activității bancare clasice.

Riscul valutar

În general, riscul bancar reprezintă gradul de pierdere suferit de o bancă în cazul în care cealaltă parte contractuală (clientul acesteia) falimentează fără să poată să-și achite obligațiile față de bancă.

La băncile comerciale, metodele clasice de gestiune pe bază de bilanț se aplică la bilanțul „clientelei”, ca și la cel „interbancar” . Acestea grupează operațiunile de intermediere clasice: de colectare a resurselor și a creditelor. Cele două părți ale bilanțului nu sunt, în mod general, echilibrate, echilibrul lor depinzând de capacitatea de colectare a resurselor sau politica de creditare. Însă deficitele generate de operațiunile de intermediare sunt compensate prin operațiuni de finanțare (fonduri proprii și datorii pe termen lung și mediu și finanțare interbancară). Deci gestiunea activ-pasiv constă în definirea politicii de finanțare, astfel încât riscurile globale ale bilanțului să respecte obiectivele și limitele alese.

Riscul financiar rezultă din orice tranzacție bancară, care este supusă unui potențial risc. Cele mai importante riscuri financiare sunt următoarele:

- riscul de credit;

- riscul ratei dobânzii;

- riscul de lichiditate;

- riscul valutar;

- riscul de capital.

Riscul valutar este legat de riscul dobânzii și de riscul de lichiditate. Acest tip de risc apare datorită neconcordanței dintre: valută, active și pasive. Astfel, valuta poate fluctua într-o direcție neașteptată sau mai ridicată decât se anticipase. Acest tip de risc este determinat de către operațiunea de schimb valutar care afectează situația clienților care obțin un credit în valută și care nu realizează exporturi sau acele încasări obținute din exporturi nu acoperă datoria contractată.