Riscurile de Audit

Introducere

Entitatile urmaresc strategii prin care sa isi realizeze obiectivele s i in functie de natura operatiunilor si a sectorului de activitate, de mediul de reglementare in care functioneaza si de dimensiunea si complexitatea for, se confrunta cu o varietate de riscuri ale activitatii.

Conducerea este responsabila cu identificarea unor astfel de riscuri si cu tratarea lor. Cu toate acestea, nu toate riscurile sunt asociate cu intocmirea situatiilor financiare. Auditorul este preocupat, in cele din urma, doar de acele riscuri care pot avea un efect asupra situatiilor financiare.

Auditorul obtine si evalueaza probele de audit pentru a obtine o certificare rezonabila cu privire la situatiile financiare, mai exact daca acestea ofera o imagine fidela (sau prezinta in mod fidel, sub toate aspectele semnificative) in conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiara.

Conceptul de certificare rezonabila admite ca exista un risc ca opinia de audit sa fie necorespunzatoare. Riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit necorespunzatoare atunci cand situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ este cunoscut ca „risc de audit".

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare angajamentul de audit astfel incat sa reduca riscul de audit pana la un nivel acceptabil de scazut care sa fie consecvent cu obiectivul unui audit.

Auditorul reduce riscul de audit prin crearea si efectuarea unor proceduri de audit prin care sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, pentru a fi capabil sa contureze concluzii rezonabile pe care sa fundamenteze o opinie de audit. Certificarea rezonabila este obtinuta atunci cand auditorul a redus riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.

Riscul de audit este o functie a riscului unor denaturari semnificative in situatiile financiare si a riscului ca auditorul sa nu detecteze o astfel de denaturare.

Auditorul desfasoara proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturari semnificative si cauta sa limiteze riscul de nedetectare prin desfasurarea unor proceduri de audit suplimentare. Procesul de audit presupune exercitarea rationamentului profesional in pregatirea abordarii de audit, prin concentrarea atentiei asupra a ceea ce nu ar putea iesi bine (mai exact, care sunt posibilele denaturari care pot aparea) la nivelul asertiunilor si in desfasurarea procedurilor de audit ca raspuns la riscurile evaluate, in scopul obtinerii de probe de audit suficiente si adecvate.

Auditorul este preocupat de denaturarile semnificative si nu este responsabil cu detectarea denaturarilor care nu sunt semnificative pentru situatiile financiare considerate ca intreg. Auditorul este cel care considera daca efectul denaturarilor necorectate identificate, atat individual cat si cumulat, este semnificativ pentru situatiile financiare luate ca intreg.

Auditorul ia in considerare riscul unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare generale, care se refera la riscurile unor denaturari semnificative care sunt legate in totalitate de situatiile financiare luate ca intreg si afecteaza in mod potential multe asertiuni.

Riscurile de aceasta natura au legatura adesea cu mediul de control al entitatii si nu sunt riscuri care sa se poata identifica neaparat cu asertiuni specifice la nivelul claselor de tranzactii, al soldului unui cont sau al prezentarilor de informatii. Mai degraba, acest risc general reprezinta circumstante care cresc riscul posibilitatii existentei unor denaturari semnificative in orice numar de asertiuni diferite, de exemplu, prin ignorarea de catre conducere a controalelor interne. Astfel de riscuri pot avea o relevanta speciala pentru considerarea de catre auditor a riscului unor denaturari semnificative generate din frauda.

Raspunsul auditorului la riscul evaluat al unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare generale include: luarea in considerare a cunostintelor, aptitudinilor si capacitatii personalului insarcinat cu responsabilitati semnificative in cadrul angajamentului, inclusiv necesitatea implicarii expertilor; nivelurile corespunzatoare de supraveghere; si daca exista evenimente sau conditii care pot pune la indoiala, in mod semnificativ, capacitatea entitatii de a functiona pe baza principiului continuitatii activitatii.