Rolul activității trezoreriei statului

Introducere

Finanţele publice ale României reprezintă un sistem complex de relaţii economice, prin intermediul cărora se asigură formarea şi repartizarea fondurilor publice de resurse financiare în scopul dezvoltării economico-sociale a ţării, precum şi satisfacerea nevoilor obşteşti. Cu ajutorul finanţelor publice statul român, în condiţiile economiei de tranziţie, repartizează o parte însemnată a produsului intern brut generând odată cu aceasta unele efecte utile societăţii româneşti în general, unor grupuri sociale sau unor persoane luate individual.

În condiţiile de aplicare a procesului de reformă în toate domeniile de activitate, pentru trecerea de la economia hipercentralizată la economia de piaţă s-au produs importante modificări şi în sistemul financiar, cu consecinţe deosebite asupra finanţelor în sectorul public. O astfel de modificare intervenită în structura sistemului bancar precum şi schimbările de concepţie privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare în sectorul public, o reprezintă înfiinţarea Trezoreriei concepută într-un sistem unitar de organizare la nivel central şi teritorial.

Astfel, Trezoreria apare ca o necesitate a sistemului finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă, deschizând noi perspective de integrare a acesteia la nivel european şi mondial.

Beneficiind de faptul că Prahova a fost judeţ pilot în experimentarea trezoreriei, am avut posibilitatea unei viziuni permanente asupra corelării noţiunilor teoretice cu aplicarea lor în practică şi de aceea mi-a fost relativ uşor să concep acest proiect pe care l-am structurat în patru capitole:

În primul dintre acestea, am încercat să prezint modul de organizare a Trezoreriei Finanţelor Publice, principalele sale funcţii, având în vedere că aceasta este concepută ca un sistem operaţional în cadrul Ministerului de Finanţe prin care se efectuează în principal operaţiunile financiare şi băneşti, bugetare şi extrabugetare ale sectorului public.

Capitolul al doilea îşi propune evidenţierea principalului rol al Trezoreriei şi anume acela de casier al statului apreciind că trezoreria finanţelor publice generează o adevărată reţea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre intrări (încasări) şi ieşiri (plăţi), în permanenţă trebuind să existe disponibilităţi care să facă faţă scadenţelor. Pornind de la aceste consideraţii, rolul trezoreriei este pus în evidenţă de rapiditatea, operativitatea circuitelor realizate precum şi se cunoaştere, previzionare urmărire şi menţinerea echilibrului acestora în execuţie.

Piaţa primară a titlurilor de stat în România face obiectul celui de-al treilea capitol – respectiv prezentarea organizării activităţii privind emisiunea certificatelor de trezorerie.

Deficitul bugetului de stat aprobat prin lege se finanţează în cursul execuţiei şi din împrumuturi de stat lansate către populaţie sub forma certificatelor de trezorerie.

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE – OBIECTIV AL ECONOMIEI DE PIAŢĂ

1.1. Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Statului

Măsurile întreprinse după anul 1989 pentru trecerea la economia de piaţă, au determinat în primul rând, modificări esenţiale în domeniul finanţelor publice fără de care nu se putea asigura trecerea la noua economie.

La începutul anului 1990, primele măsuri cu caracter financiar au fost cu privire la modificarea relaţiilor dintre unităţile economice şi stat respectiv vărsămintele de profit. Este pentru prima data când, în România, se stabileşte obligaţia de a vira către stat o parte din profitul realizat, înlocuindu-se sistemul de regularizare totalitar cu bugetul de stat.

În continuare au fost perfecţionate pârghiile financiare de mobilizare la buget a unei părţi din produsul intern brut, astfel încât să se realizeze o centralizare a repartizării resurselor. Sunt de menţionat actele normative care reglementează impozitul pe profit, impozitul pe salarii, precum şi renunţarea la impozitul pe circulaţia mărfurilor şi înlocuirea acestuia cu taxa pe valoarea adăugată.

Au fost stabilite noi raporturi între autoritatea centrală şi locală pe linia sprijinului financiar ce urmează a fi acordat bugetelor locale. Astfel bugetele locale au fost echilibrate cu sume defalcate din impozitul pe venit, din TVA şi s-au introdus subvenţiile cu destinaţie specială şi anume pentru investiţii privind soluţionarea problemelor de interes public (apă, termoficare, transporturi în comun etc) precum şi pentru protecţie socială.

După anul 1989 a fost adoptată de urgenţă Legea nr. 10/1991 a finanţelor publice publicată în Monitorul Oficial nr. 23/1991, lege ce a constituit o adevărată carte financiară a României. Legea instituie noţiunea de buget de stat în loc de buget unic naţional. Pentru prima dată, legea conferă o adevărată autonomie bugetelor ce compun bugetul general. Până la adoptarea acestor legi execuţia de casă a bugetului de stat era efectuată de către banca Naţională a României, Ministerului Finanţelor îi revenea numai rolul de conducere a execuţiei bugetare şi de încheiere a contului general anual de execuţie bugetară.