Rolul Băncii Centrale în Creația Monetară

INTRODUCERE

Împreună cu Ministerul de Finanţe, Banca Centrală are un rol esenţial în determinarea şi definirea politicii monetare.

Obiectivele politicii monetare au suferit modificări sensibile în ultimele decenii: dacă în anii '60, politicile monetare au susţinut creşterea economică, în anii '70 şi '80, lupta guvernelor împotriva inflaţiei, anii '90 par a fi anii unor politici monetare orientate împotriva speculaţiei.

Dincolo de aceste obiective, cu localizarea pe o latură a conjuncturii economice, obiectivul central al politicii monetare trebuie să-l constituie supravegherea ţinutei monedei naţionale pe piaţa internaţională. În acest sens, Banca Centrală fixează nivelul obiectivelor intermediare cu privire la rata de creştere anuală a agregatelor. Totodată, ea dezvoltă operaţiuni specifice de cumpărare şi vânzare a bonurilor de tezaur, având misiunea de a determina rata de referinţă utilizată pentru calculul ratelor obişnuite ale dobânzii. Apoi, Banca Centrală controlează instrumentele de comandă vitale pentru economie, furnizează informaţiile necesare elaborării unei politici monetare adecvate realităţilor economice-financiare.

În ultima perioadă, pe fondul evoluţiei spre o deplină libertate a mişcării capitalurilor pe un plan internaţional mai intens sau mai restrâns şi al tendinţei practicării sistemului de cursuri fixe, autonomia politicii monetare a Băncii Centrale „naţionale" este tot mai mult contestată şi se reclamă cedarea progresivă a acestei prerogative, în favoarea unor organisme internaţionale, de genul Băncii Centrale Europene, în cadrul U.E.

Deşi unele activităţi ale Băncii Centrale nu apar direct în bilanţ, analiza acestuia prezintă o importanţă deosebită pentru înţelegerea modului în care Banca Centrală acţionează pentru realizarea obiectivelor politicii monetare.

Banca centrală are rolul esenţial în cadrul sistemului monetar şi în particular, în cadrul sistemului bancar. Prin funcţiunile îndeplinite, prin legăturile complexe şi diversificate cu celelalte bănci, cu economia, banca de emisiune deţine poziţia centrală, unică în cadrul sistemului bancar, constituind centrul vital al structurilor instituţionale financiar-monetare ale unei economii (fig. nr. 1.).

Figura nr. 1

Aşa cum se observă în figură, Banca Centrală se plasează în centrul sistemului bancar, pe de o parte, având rolul de distribuitor de credite către celelalte bănci (comercială, de afaceri etc.), pe de altă parte, orice flux financiar o tranzitează nu poate comunica şi funcţiona decât prin intermediul Băncii Centrale. Acest lucru se explică atât pe seama conturilor deschise la ea, cât şi a rezervei de monedă. Circulaţia de monedă centrală(schematizată punctat în figură) uzitează toate operaţiunile financiare din structurile instituţiilor financiare.

În activitatea lor, băncile centrale efectuează două tipuri de operaţiuni clasice:

1. operaţiuni pasive;

2. operaţiuni active.

1. Operaţiunile pasive ale Băncii Centrale se referă la:

a) constituirea capitalului propriu;

b) depunerile la băncile de emisiune;

c)emisiunea de bancnote

2. Operaţiunile active

Dacă în ceea ce priveşte structura pasivelor Băncilor Centrale din majoritatea statelor, aceasta se aseamănă, nu acelaşi lucru se poate spune despre ponderea diferitelor operaţii active în bilanţ. Această structură este influenţată, în mod hotărâtor, de politica monetară şi instrumentele acestora care sunt adecvate particularităţilor fiecărui sistem financiar naţional.