Rolul Băncii Centrale în Sistemul Bancar

1. Introducere

Deşi sistemele bancare ale diferitelor ţări s-au dezvoltat paralel, iar formele pe care le-au îmbrăcat prezintă sensibile particularităţi de la o ţară la alta, trăsăturile lor comune sunt predominante.

Astfel băncile îndeplinesc în esenţă acelaşi rol în viaţa economică, constând în:

• atragerea de capitaluri băneşti disponibile şi acordarea de împrumuturi întreprinzătorilor. Deţinătorii de capitaluri de împrumut nu acordă, de regulă, credite direct celor care au nevoie de ele, ci işi plasează disponibilităţile la bancă drept depuneri. Băncile, prin mobilizarea disponibilităţilor, devin intermediari între deţinătorii capitalurilor de împrumut şi cei care au nevoie de aceste capitaluri;

• mobilizarea unei părţi însemnate din veniturile băneşti şi economiile diferitelor categorii ale populaţiei şi transformarea acestora în capital de împrumut. Fără existenţa caselor de economii, a băncilor şi sistemului financiar, aceste resurse nu ar putea fi transformate în capital şi ar rămâne nefolosite, ca monedă pasivă;

• emiterea titlurilor de credit şi a bacnotelor. Băncile acordă credite nu numai din sumele atrase din afară sub forma depunerilor, ci şi prin emiterea de angajamente proprii. Astfel se ameliorează calitatea creanţelor şi angajamentelor din economie, se amplifică volumul mijloacelor de plată şi al creditelor. Emisiunea bacnotelor substituie banii cu valoare intrinsecă, din metale preţioase, înlocuind o circulaţie monetară ieftină şi adaptabilă;

• efectuarea operaţiunilor de viramente şi prestări de servicii financiare pentru întreprinzători şi în beneficiul statului;

În cadrul sistemelor bancare, în funcţie de natura activităţii, băncile se structurează în:

• bănci de emisiune (centrală);

• bănci comeciale (de depozit);

• bănci de afaceri ;

• bănci specializate şi organisme de credit nebancare.

2. Banca Centrală

Băncile centrale sunt instituţii guvernamentale care asigură funcţionarea şi supravegherea sistemului bancar la nivel naţional prin puterile şi responsabilităţile dobândite prin actul de înfiinţare a lor.

Băncile Centrale s-au dezvoltat pe două căi: fie că au fost bănci comerciale care au căpătat pe parcurs puteri şi responsabilităţi care le-au transformat în bănci centrale (Banca Angliei, Banca Franţei), fie că au avut rol de Bănci Centrale prin actul de înfiinţare a lor, cazul Băncii Naţionale a României – înfiinţată în anul 1880, Sistemul Federal de Rezerve al S.U.A.-1913.

Banca Centrală are rolul esenţial în cadrul sistemului monetar şi în particular, în cadrul sistemului bancar. Prin funcţiile îndeplinite, prin legăturile complexe şi diversificate cu celelalte bănci, cu economia, banca de emisiune deţine poziţia centrală, unică în cadrul sistemului bancar, constituind centrul vital al structurilor instituţionale financiar – monetare ale unei economii.

FIG. 1

Sursa: Lupu ,D., V., Blanaru, C. A. :„Monedă şi credit”,Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p.126

Aşa cum se observă în figură, Banca Centrală se plasează în centrul sistemului bancar, pe de o parte, având rolul de distribuitor de credite către celelalte bănci (comercială, de afaceri etc.), pe de alta parte, orice flux financiar o tranzitează nu pot comunica şi funcţiona decât prin intermediul Băncii Centrale. Acest lucru se explică atât pe seama conturilor deschise la ea, cât şi a rezervei de monedă. Circulaţia de monedă centrală uzitează toate operaţiunile financiare din structurile instituţiilor financiare.

Băncile au genetic rolul de impuls, şi aceasta din mai multe considerente:

• fluxurile financiare pornesc din operaţiunile lor;

• creditele creează resursele acestora.