Rolul Băncii Naționale a României

Scurt istoric al Băncii Naţionale a României

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (BNR), înfiinţată în anul 1880, este banca centrală a României. Banca Naţională este o instituţie publică independentă, cu sediul central în municipiul Bucureşti. Este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.

Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.

Conform prevederilor Legii privind Statutul BNR (Legea nr.312/2004), obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Principalele atribuţii ale BNR sunt:

a. elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

b. autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

c. emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

d. stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

e. administrarea rezervelor internaţionale ale României.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Potrivit legii, Banca Naţională răspunde numai în faţa Parlamentului ţării şi nu este în nici un fel subordonată Guvernului, având cu acesta exclusiv relaţii de conlucrare şi colaborare permanente.

Banca Naţională a României este condusă de un Consiliu de administraţie, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere. Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

Principalele atribuţii ale Consiliului de administraţie sunt: stabilirea politicilor în domeniul monetar şi al cursului de schimb, precum şi a măsurilor necesare în domeniul autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit şi monitorizării sistemelor de plăţi.

Rolul Băncii Naţionale a României

în stabilirea politicii naţionale de plăţi

Încrederea reprezintă, pentru orice sistem bancar, capitalul care stă la baza realizărilor de natură financiară.

Constituirea acestui capital şi creşterea lui necesită un efort cultural şi material solid, conjugat şi continuu, care trebuie susţinut de toate cele trei mari categorii de parteneri economici:

• banca centrală, cea împuternicită de lege să fixeze reguli şi să urmărească respectarea lor;

• băncile, cele care aplică aceste reguli în relaţia lor cu acţionarii, autorităţile publice şi cu proprii clienţi, în condiţiile prestării unor servicii sigure, eficiente, diverse şi de calitate;

• societăţile comerciale şi populaţia, beneficiarii serviciilor bancare pe o piaţă concurenţială tot mai orientată către client, dar şi subiecte apte să înţeleagă regulile comerţului cu bani şi să le folosească pentru stimularea propriei dezvoltări.

În ultimii ani, administrarea informaţiei vitale pentru păstrarea încrederii generale în monedă şi bancă a avansat între priorităţile autorităţilor publice, a căror colaborare tot mai coerentă reprezintă edificiul unde banca centrală este de drept şi de fapt cheie de boltă.

În domeniul plăţilor, sistemul bancar are obligaţia să asigure mecanismele cu ajutorul cărora plata bunurilor şi serviciilor să fie făcută repede, eficient şi sigur, astfel încât vânzătorul şi cumpărătorul să aibă încredere că instrumentele folosite pentru efectuarea acestor plăţi vor fi onorate şi acceptate de către toate părţile participante la tranzacţie.

Un efort conjugat şi continuu al băncii centrale şi al societăţilor bancare poate constitui încredere publică în folosirea instrumentelor de plată, altele decât numerarul.

Banca Naţională a României are un rol important în domeniul instrumentelor de plată şi al sistemelor de decontare interbancară:

• prin Statutul său, Banca Naţională a României are sarcina de a supraveghea buna funcţionare a sistemelor de plăţi;

• prin gestiunea pe timpul zilei a riscului overdraft în cazul tuturor sistemelor de plăţi fără numerar – gestiune posibilă ca urmare a poziţiei centrale pe care o ocupă în cadrul sistemului de plăţi atât ca administrator cât şi ca operator;

• prin posibilităţile mari pe care le are în centralizarea informaţiilor referitoare la plăţi, prin poziţia sa de operator al Trezoreriei Statului;

• prin interesul special pe care îl are în asigurarea solidităţii sistemului de plăţi şi prin eforturile de combatere a fraudei.

Banca Naţională a României – singura instituţie care deschide conturi în numele tuturor societăţilor bancare, este punctul prin care trebuie să tranziteze toate plăţile interbancare şi cele care privesc Trezoreria Statului, indiferent dacă aceste operaţiuni sunt operaţiuni în folosul acestor instituţii bancare sau decontări în numele clienţilor lor.