Rolul băncilor centrale în managementul crizelor bancare

CAPITOLUL 1

BANCA CENTRALĂ - ISTORIC SI FUNCTII

1.1. Scurt istoric al bancilor centrale

Inca din cele mai vechi timpuri sunt intalnite primele semne de activitate specifica activitatii de banca centrala. Astfel, primele institutii care au indeplinit rolul de banca centrala in sensul modern al termenului, au aparut in perioada Evului Mediu si al Renasterii, odata cu amplificarea activitatii bancilor comerciale.

In timp, activitatea bancilor s-a amplificat, capatand valente importante in cadrul economiilor statelor, principalii factori care au condus la aceasta dezvoltare fiind:

- utilizarea tot mai intensa a mondei scripturale;

- mutatiile aparute in relatiile capitaliste;

- amplificarea schimburilor la nivel national si international;

Desprinderea lor din bancile comerciale a constituit un prim pas spre instituirea monopolului emisiunii banesti si s-a produs diferit de la o tara la alta in functie de evolutia evenimentelor istorice, economice si sociale. De exemplu, Banca Angliei s-a infiintat in 1694, Banca Frantei in 1899, Banca Nationala a Romaniei in 1880, in timp ce Sistemul Federal de Rezerve ale Statelor Unite ale Americii s-a constituit mult mai tarziu, in 1913

Odata cu aparitia bancii centrale in economie si a cristalizarii si individualizarii functiilor ce le indeplineste, sistemele bancare se vor structura pe doua nivele: banca centrala ca autoritate monetara si autoritate suprema si celelalte institutii bancare

Banca de emisiune, prin importanta activitatii sale privind determinarea starii monetare la nivel macro si microeconomic, prin influentele pe care le poate exercita asupra celorlalte institutii financiar-bancare si asupra economiei in general, detine o pozitie prioritara in cadrul oricarui sistem bancar.

Pozitia pe care o detine si rolul sau major in cadrul sistemului bancar, justifica pe deplin atribuirea denumirii de „banca centrala” sau „banca a bancilor”.

1.2. Functiile bancilor centrale

Intr-o economie de piata, bancile centrale indeplinesc o serie de functii, si anume:

- functia de emisiune;

- functia de creditare;

- functia de centru valutar;

- functia de banca a bancilor;

- functia de banca a statului.

Fiecare dintre aceste functii, se manifesta in mod diferit, au campuri de actiune distincte, dar prin natura lor se regasesc intr-un sistem relational de interdependente si intercorelari, manifestandu-se ca un tot unitar.

1.2.1. Functia de emisiune

Etapa hotaratoare in dezvoltarea bancilor de emisiune a fost implementarea de catre stat a sistemului de emisiune si mai ales instituirea monopolului asupra emisiunii prin atribuirea acestui privilegiu unor banci si, in final, unei singure banci sau unor banci incadrate intr-un sistem federal

Legat de exercitarea dreptului de emisiune, banca centrala detine si gestioneaza rezerva internationala a tarii, care poate fi folosita de aceasta cu scopul echilibrarii balantei de plati externe si sustinerii cursului de schimb al monedei.

Prin functia de emisiune, banca centrala isi exercita prerogativele in ceea ce priveste creatia monetara, situandu-se pe cea mai inalta treapta in ierarhia sistemului bancar

Banca de emisiune poarta raspunderea cantitatii si calitatii circulatiei monetare. Dimensiunea masei monetare trebuie sa fie in concordanta cu satisfacerea nevoilor circulatiei. Aceasta dimensionare constituie un obiectiv al managementului bancii centrale, care apeleaza la o serie de parghii monetare si de credit specifice in vererea transpunerii in practica a acestui scop.

1.2.2. Functia de creditare a bancii centrale

In procesul scontarii si al rescontarii se creaza o legatura intre creditul comercial, creditul bancar si emisiune monetara, fiind o componenta a relatiilor dintre bancile comerciale si banca de emisiune.