Rolul controlului financiar bancar în activitatea agenților economici

I. Conceptul de Control Financiar

I.I. Contextul general al controlului în economia de piaţă

Ca o evoluţie istorică, conceptul de control financiar se întâlneşte încă din epoca feudală, când domnitorii gărilor Române hotărau cuantumul dărilor care se colectau din impozite, servicii sau proprietăţi, precum şi modul de utilizare al acestora. Caracteristic pentru acea perioadă este faptul că veniturile şi cheltuielile visteriei se confundau cu cele ale domnitorilor. De aceea, pentru verificarea modului în care se percepeau aceste dări către visterie, domnitorii români dispuneau efectuarea de controale periodice sau inopinante. Totodată, existau controale cu privire la modul de colectare a banilor mânăstireşti, precum şi a modului în care aceştia erau administraţi de către fiecare mănăstire în parte. Spre exemplu, în timpul domniei domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu egumenii mânăstirilor trebuiau să dea socoteală către mitropolitul şi marele logofăt al Gării. Mai târziu, în anul 1730 se alcătuieşte o comisie de 10 egumeni de la mănăstirile pământene pentru efectuarea controlului

Societatea românească parcurge o perioadă de profunde prefaceri, generate de trecerea de la un sistem centralizat la un sistem democratic care preocupă, atât economiştii, oamenii de acţiune - guvernanţi şi politicieni - cât şi oamenii de ştiinţă, ceea ce pune în centrul întrebărilor şi implicit al răspunsurilor, problematica economică.

Autonomia agenţilor economici poate fi înţeleasă numai într-un sistem de interacţiuni şi interdependenţe în care fiecare, indiferent de domeniul şi de forma de organizare a activităţii sale, are nevoie de ceilalţi, conduşi ei înşişi de propriile lor interese. Într-o economie de piaţă, în care activităţile economice se concretizează în obţinerea profitului şi a satisfacţiilor, această libertate a agenţilor economici trebuie înţeleasă ca o răspundere, ca o imensă responsabilitate pe care aceştia o au faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de societate.

În economia de piaţă orice agent economic doreşte să realizeze profit. Agenţii economici sunt supuşi examenului riguros, exigent; dar drept al pieţei, având la bază raportul cerere-ofertă, care operează după criteriul eficienţei, al concordanţei activităţilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor. În aceste condiţii pentru a produce profit, agenţii economici trebuie să aibă o înaltă capacitate de adaptare la cerinţele şi legităţile pieţei, ale concurenţei loiale. Pe lângă iniţiativa liberă şi aportul material, financiar, uman-fizic şi de inteligenţă - o condiţie esenţială a obţinerii profitului este informaţia operativă şi reală cu privire la patrimoniu, activitatea economică şi comercială desfăşurată şi rezultatele acesteia - profit sau pierdere.

1.2. Definirea noţiunii de control. Elemente ale controlului financiar

Noţiunea de control provine din expresia latinească ,, contra-rolus” care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane

Prin intermediul controlului, se urmăreşte şi se verifică întreaga activitate desfăşurată de întreprindere din momentul aprovizionării şi până în momentul realizării produselor şi serviciilor. Controlul financiar este exercitat de către organele specializate din cadrul întreprinderii, din afara acesteia precum şi de organele bancare

Orice activitate de natură economico-financiară urmăreşte să realizeze un anume scop ca de exemplu să obţină un maxim de profit din activitatea economică, să desfăşoare activităţi de natură socială (învăţământ, sănătate) la un standard cât mai ridicat sau să gospodăreasca într-un mod cât se poate de natural resursele materiale şi financiare pe care le deţine. Pentru atingerea acestor scopuri, managerul entităţii este obligat să urmărească derularea proceselor economico-financiare sau sociale pe tot parcursul lor. Acest lucru se poate realiza numai cu ajutorul controlului, de aceea este recunoscut faptul că între procesele de management şi control există o legătură obiectivă şi necesară. Aceasta trebuie înţeleasă în sensul că fără să controlezi nu poţi să îţi atingi obiectivul propus.