Servicii Bancare Moderne

CAPITOLUL 1

ACTIVITĂŢILE DE SERVICII

Evoluţia economiei moderne înscrie între orientările sale fundamentale dezvoltarea şi diversificarea serviciilor. Constituite astăzi într-un sector distinct al economiei, caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate în celelalte compartimente, asupra modului de valorificare a resurselor umane şi natural-materiale având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.

1.1. LOCUL ŞI ROLUL SERVICIILOR ÎN ECONOMIE

Expansiunea serviciilor, prezenţa acestora în structura tuturor economiilor precum şi creşterea rolului lor în viaţa societăţii se manifestă ca trăsături ale evoluţiei în majoritatea ţărilor. Toate acestea argumentează pentru etapa actuală, denumirea de ,,societate a serviciilor”.

Economia serviciilor şi, într-un sens mai larg, societatea serviciilor constituie ,,cadrul de referinţă cheie” pentru toate acţiunile specifice inerente, noilor eforturi majore, atât de natură economică, cât şi socială.

În majoritatea ţărilor lumii, economia serviciilor nu constituie doar o condiţie în care ramuri de servicii, precum serviciile financiare, asigurările, telecomunicaţiile şi transporturile, serviciile de întreţinere şi de inginerie se dezvoltă nelimitat. La fel de semnificativ este faptul că în cadrul industriei prelucrătoare, şi chiar a agriculturii, majoritatea funcţiilor îndeplinite şi a activităţilor desfăşurate implică activităţi de servicii.

Serviciile au devenit tot mai importante, atât prin valoarea lor economică, cât şi prin aportul pe care îl aduc la desfăşurarea proceselor de producţie.

Având în vedere aceste aspecte se poate aprecia că rolul serviciilor a crescut nu numai în cadrul sectoarelor economice ale diferitelor state, dar şi economia mondială privită în ansamblul său.

Dezvoltarea sectorului de servicii este rezultatul progresului tehnico-ştiinţific.

Dezvoltarea şi diversificarea structurilor economiilor lumii, amploarea cuceririlor ştiinţifice şi pătrunderea lor în realitatea de zi cu zi au favorizat afirmarea şi intensificarea participării serviciilor în desfăşurarea diferitelor fenomene şi procese , creşterea rolului lor. În acest context, locul şi importanţa serviciilor în sistemul economiei naţionale se află în conexiune cu dinamica socială, iar dezvoltarea lor este o condiţie şi o caracteristică a evoluţiei societăţii moderne.

Apariţia şi dezvoltarea explozivă a serviciilor, ca ansamblu eterogen de activităţi economice, şi-au pus amprenta asupra modului în care activităţile economice se desfăşoară în cele mai multe dintre ramurile economice, aducându-şi contribuţia de prim rang la transformarea structurală a economiei contemporane.

O asemenea evoluţie se datorează unor mutaţii esenţiale care s-au produs în statutul contemporan al sectorului terţiar:

- serviciile actuale nu mai corespund cu ceea ce în mod tradiţional s-a înţeles de-a lungul anilor prin servicii, întrucât natura şi rolul serviciilor nu pot fi înţelese la dimensiunea reală, dacă nu se consideră şi impactul lor, tot mai puternic, asupra sferei direct productive a economiei;

- rolul serviciilor în sfera producţiei materiale se realizează în contextul actual nu numai prin intermediul serviciilor aşa-zise productive, cum sunt serviciile de comercializare a bunurilor , serviciile de transport şi comunicaţii utilizate în producerea de bunuri, ci şi prin intermediul serviciilor numite şi nemateriale ( asigurările, operaţiunile bancare, sănătatea publică);

- ca urmare a tehnologiilor informatice şi comunicaţionale moderne s-a produs o revoluţionare a proceselor de producţie, fapt care face ca produsele rezultate să conţină în noile condiţii mai multe input-uri informatice şi de cunoştinţe decât în trecut.

Aportul serviciilor la dezvoltarea economiei trebuie pus în evidenţă, în primul rând, în relaţie cu producţia materială pe care o stimulează, îi asigură modernizarea, eficienţa, circulaţia şi valorificarea.

În argumentarea acestui rol trebuie pornit de la faptul că, multă vreme, serviciile au fost considerate neproductive, secundare pentru dezvoltarea socială. În prezent serviciile sunt considerate un ,,factor de progres”, de stimulare a creşterii economice, substituindu-se industriei în rolul de motor al dezvoltării sociale.

Această schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte rolul serviciilor se datorează prezenţei tot mai semnificative a acestora în viaţa economică şi socială şi al reconsiderării caracterului muncii depuse în acest sector.

Serviciile nu mai constituie doar un sector secundar, ci se îndreaptă către prim-planul activităţii economice, în cadrul căreia devin unelte de producţie indispensabile în satisfacerea nevoilor de bază şi mijloace esenţiale prin intermediul cărora se poate realiza naţiunilor.

Ca parte integrantă a sistemului unitar al economiei naţionale, creşterea avuţiei serviciile se găsesc în relaţii de intercondiţionare cu toate celelalte ramuri şi sectoare de activitate; ele intră în componenţa multora dintre ramuri, iar dezvoltarea lor este influenţată şi influenţează, la rândul ei, progresul şi eficienţa activităţii din celelalte sectoare. Totodată, serviciile contribuie la crearea cadrului general al evoluţiei şi se constituie ca un factor stimulator al creşterii economice.

Având în vedere aceste aspecte se poate afirma că legătura dintre sfera serviciilor şi celelalte sectoare ale economiei naţionale se realizează atât la nivelul procesului de producţie propriu-zis cât şi asupra omului cu nevoile sale.

Serviciile se află în conexiune directă cu producţia materială cu evoluţiile şi mutaţiile structurale pe care aceasta le înregistrează. Pe de o parte producţia furnizează mijloacele necesare dotării şi funcţionării ramurilor prestatoare de servicii, ca şi obiectul de activitate al unora dintre ele, pe de altă parte serviciile reprezintă condiţia desfăşurării normale a procesului de producţie şi factorul principal de creştere a eficienţei acestuia.

Astfel, progresul ştiinţific şi tehnic în ramurile direct productive, sporirea producţiei materiale sunt determinate în bună măsură de nivelul de dezvoltare al unor servicii cum ar fi: cercetarea ştiinţifică, proiectarea, informatica, selecţia şi pregătirea forţei de muncă, etc. De asemenea servicii ca: transporturile, comunicaţiile, comerţul, cele financiar-bancare, juridice, etc. contribuie direct la realizarea pe piaţă a producţiei materiale.

Este esenţial de avut în vedere faptul că expansiunea serviciilor este rezultatul evoluţiei specifice şi succesive a însuşi procesului de producţie. Dezvoltarea tehnologiei care a schimbat procesele de producţie pentru a spori eficienţa a condus la o dezvoltare însemnată a funcţiilor de servicii în toate fazele proceselor de transformare. Cu alte cuvinte, noua economie a serviciilor se caracterizează prin faptul că funcţiile de servicii sunt predominate în prezent în toate tipurile de activităţi economice.