Sisteme de plăți - Volksbank România

1. INTRODUCERE

Volksbank Romania activeaza cu succes pe piata romaneasca, aflandu-se intr-un continuu proces de expansiune. Aceasta banca si-a indreptat atentia inca de la inceput spre nevoile si interesele persoanelor fizice si IMM-urilor, calitatea serviciilor si produselor oferite fiind recunoscuta.

In ceea ce priveste clientul, pentru Volksbank Romania, parteneriatul cu acesta este cel mai important. Banca ofera consultanta punctuala grupurilor tinta (IMM-uri, microintreprinderi si persoane fizice), insa nu neglijeaza nici sectorul clientilor corporativi.

Ceea ce isi doreste Volksbank Romania se refera la apropierea de clint, consilierea clara si pe intelesul clientilor, tranzactii rapide si usoare.

Volksbank a lansat unitatea in sistem de franciza care va functiona ca intermediar pentru servicii financiar – bancare avand ca scop dezvoltarea rapida si eficienta a canalelor de distributie in ceea ce priveste produsele bancii, scaderea costurilor aferente investitiilor in sucursale si nu in ultimul rand, o relatie mai apropiata cu clientii.

Atuul Volksbank Romania este faptul ca ofera clientilor posibilitatea de a beneficia de o gama de servicii complete.

2. BANCILE SI SISTEMUL DE PLATI

Sistemul de plati a fost definit in diverse variante de catre institutiile de credit si cele de cercetare, fiind reconsiderat in functie de evolutia monedei si a tehnologieie de inregistrare si transmisie. Cea mai reprezentativa definitie o consideram pe cea elaborta de CPSS (Committee for Payment System Secretariat) din cadrul Bancii Reglementelor Internatioanle, potrivit careia sistemul de plati reprezinta un set de aranjamente pentru descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori financiare, altfel decat prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, in virtutea faptului ca sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani. Aceasta definitie este larg acceptata, atat de organismele internationale, cat si de bancile centrale din cadrul Uniunii Europene. Sistemul de plati concentreaza toate tranzactiile de schimb din economie pentru descarcarea de obligatii pecuniare si se constituie intr-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plati de interes national aflat sub supravegherea bancii centrale.

Sistemul de plati are doua functii complementare: intermedierea tranzactiilor si garantarea schimburilor. Intermediera este asigurata de bancile comerciale si de alti agenti nonbancari (companii de plati, brokeri, posta) care efectueaza servicii de transfer de fonduri si de stingere a obligatiilor de plata. Acesti agenti desfasoara activitati de interes public si de aceea sunt supusi autorizarii, supravegherii prudentiale si altor forme de control din partea bancii centrale. Garantarea este asigurata in final de banca centrala prin deschiderea de conturi centralizate ale bancilor comerciale care sunt si un mecanism de garantare a tuturor decontarilor din economie, precum si prin sistemul de imprumutator de ultima instanta.

Elementele componente ale unui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza servicii de plati, diversele forme de creante transferate, metodele si mijloacele de transfer, mesajele si canalele de comunicatie. In general, un sistem de plati are forma unei piramide cu mai multe trepte. Pe prima treapta (la baza ) se afla masa persoanelor fizice si juridice care desfasoara activitati ce dau nastere la obligatii de plata. Populatia reprezinta sursa primara de economisire in societate care face depozite si accepta serviciile bancilor pentru activitatea cu amanuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfasoara activitati economice, altele decat cele cu bani, precum si institutiile publice si cele nonprofit. A doua treapta o constituie sistemul bancar la care agentii au conturi sau unii agenti nonbancari specializati. Preferinta persoanelor fizice si juridice pentru banci este dererminata de creantele asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua imediat si la intreaga valoare. Treapta a treia o constituie casele de compensatie care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. Treapta a patra este agentul de decontare, una din bancile de prim rang din economie sau in unele cazuri acest rol il indeplineste chiar banca centrala. Ultima treapta este banca centrala care are rolul de supraveghetor, imprumutator de ultima instanta si garantor.

.

Plata si transferul de fonduri.

Prin plata se intelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligatiunilor financiare dintre partile participante la o tranzactie economica si schimbul de proprietate a activului in timp ce transferul de fonduri are un continut mai larg si fara un scop economic, ca de ex. transferul de bani dintr-un cont in altul, transferul de bani catre o alta persoana in scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de catre o persoana care lucreaza in strainatate catre familia din tara de resedinta etc.

Transferuri interbancare si intrabancare.

Transferurile de fonduri pentru efectuarea platilor pot avea loc intre banci diferite si in acest caz acestea se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri intre unitatile aceleiasi banci care se numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifica situatia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimoniala, cele intrabancare determinand numai o miscare interna, soldul de la agentul de decontare ramanand nemodificat.

Decontarea reprezinta transferul de fonduri intre banci si incarcarea-descarcarea de gestiune a bancilor participante la transfer, precum si finalizarea platii prin descarcarea de gestiune a platitorului (debitorul) fata de beneficiarul platii (creditorul). Activele care circula in sistemul de plati (banii) reprezinta creante asupra guvernului (moneda metalica), asupra bancii centrale (bancnotele sau fondurile banesti din evidentele bancii centrale) si asupra institutiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generica de mijloace de decontare, folosita mai ales in activitatea de analiza a activitatii bancare. Decontarile se impart in doua mari categorii: pe baza bruta si pe baza neta. Decontarile pe baza bruta sunt cele care se efectueaza operatie cu operatie si sunt specifice platilor de valori mari in timp ce decontarile pe baza neta sunt cele supuse compensarii, cand se plateste soldul net debitor sau se incaseaza soldul net creditor si sunt specifice platilor de valori mici. Notiunea de decontare se foloseste mai mult in sistemul bancar iar cea de plati in practica agentilor economici si a populatiei in relatiile cu bancile, dar exista o tendinta de generalizare a notiunii de plati si in sfera activitatii bancare.

Platile electronice.

Progresele deosebite realizate in informatica si comunicatii au permis aparitia platilor electronice si a sistemelor de plati pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai intai in domeniul transferurilor inter-bancare de fonduri, apoi in tranzactiile comertului electronic si in sfera serviciilor prin plati pe baza de carduri, internet si alte sisteme tehnice de plati (videotex, multicash, telefonul mobil etc). Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanta fara sa mai fie necesara prezenta la ghiseul bancii. Din punct de vedere al sistemului de plati, schema piramidala si rolul bancii centrale raman aceleasi, insa circuitele sistemului cunosc modificari importante in special in sectorul bancar.

Sistemul de plati de interes national (SPIN).

Sistemele de plati de interes national sunt sisteme integrate care cuprind mai multe subsisteme unde se ordoneaza relatiile pecuniare dintre parteneri si se asigura descarcarea de gestiune si transferul de proprietate asupra activelor bani. Toate subsistemele trebuie sa foloseasca insa numai moneda bancii centrale care este recunoscuta de partenerii tranzactiilor si sistemul bancar prin care se asigura canalele de circulatie a acestei monede. Pentru necesitatile decontarii finale, relatiile de plati sunt ordonate intr-o forma piramidala prin concentrarea pe banci comerciale si centralizarea la banca centrala unde platile se fac definitiv si irevocabil.

In tara noastra, SPIN a fost creat in 1995 si cuprinde mai multe subsisteme: decontarea pe baza bruta, compensarea si decontarea pe baza neta, decontarea bruta a platilor de mare valoare, decontarea titlurilor de stat, decontarea depozitelor constituite de banci la banca centrala, decontarea bruta la sfarsitul zilei a tranzactiilor bancare. Banca Nationala este unicul proprietar, administrator si operator al sistemului national de plati si decontari interbancare, platile catre trezoreria statului, precum si platile si depozitarea titlurilor de stat. In anul 2001activitatea de compensare a fost externalizata de banca centrala catre TransFonD, o institutie cu capital bancar privat si de stat, specializata in transferul de fonduri, iar din 2005 TransFonD va gestiona si noul sistem electronic de plata cu decontare bruta in timp real.