Sisteme și operațiuni bancare în Grecia

Cap 1. Descrierea sistemului bancar din Grecia

1.1 Istoric

Banca este o instituţie financiară care are ca obiect principal de activitate atragerea de depozite şi acordarea de credite. Băncile sunt organizate sub forma unei societăţi comerciale pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea băncii centrale.

Operaţiunile bancare au apărut şi s-au dezvoltat din cele mai vechi timpuri‚ existând evocări care atestă existenţa acestora în Grecia încă din antichitate. După apariţia monedei bătute (secolul VII Î.Hr., în Lidia, regiune a actualei Turcii) şi dezvoltarea economiei de schimb, în această ţară s-au amplificat la început operaţiuni bancare precum schimbul de monede.

În secolul al VI-lea Î.Hr., în Grecia, odată cu dezvolarea comerţului medireanean

s-a intensificat si schimbul de monede metalice, bătute în diferite cetăţi.Acest schimb de monede din diferite imperii si diferite cetaţi a dus la aparişia unei noi meserii: cei care schimbă, probează monede sau trapeziţii, care erau bancherii veritabili în sensul modern al termenului. Aceştia sunt prezenţi şi ca specialişti în cunoaşterea valorii respective a diferitelor piese şi în verificarea calitaţii aliajului lor. Mai apoi, graţie încrederii pe care o inspiră meseria lor, aceşti trapeziţi se vor fixa şi-şi vor deschide pravălii în care clienţii vor depune sume în vederea realizării mai multor plaţi nedeterminate sau pentru unele retrageri succesive. Apariţia contului curent de depozit are la baza posibilitatea de a efectua plăţi printr-un simplu înscris atunci când creditorul şi debitorul au fiecare cont deschis la acelaşi trapezit.

Primele banci publice şi tehnici bancare precum sistemul rezervelor fracţionare au apărut în Grecia Antică. Astfel primele banci publice au fost înfiinţate la Lamsaque, Adbere şi Sinope, bănci care efectuau ca principale operaţiuni încasarea impoyitelor şsi plata cheltuielilor cu caracter public. Tot în Grecia Antică sunt folosite şi titlurile de credit, de către banca din Delos.

Sistemul rezervelor fracţionare presupune acordarea de credite pe baya depozielor atrase, cu o acoperire sub casă sub 100%, ceea ce a determinat la momentul respectiv falimentul multor bănci greceşti cum ar fi banca Timodemo, Sasinomo, Aristolocos.

Tot în Grecia a apărut ideea renunţării la moneda din metal preţios şi înlocuirii acesteia cu moneda fiduciară susţinuta de către filozoful grec Diogene din Sinope.

Sistemul bancar grecesc s-a dezvoltat puternic începând cu secolul al XIX-lea ,în 1841 fiind înfiinţată Banca Naţionala a Greciei, devenind în timp o prezenţă dinamică atât pe piata locala cât şi pe cea internaţională, fiind listată la Bursa de Schimb a Atenei incă din 1880. Propunerea de a înfiinţa o banca centrală în Grecia a fost înaintată de Liga Naţiunilor pentru a susţine eforturile guvernului grecesc de a depaşi serioase probleme economice şi bugetare. Dar în viziunea Ligii Naţiunilor, ea a fost implicată în conflicte de interes şi alte incompatibilităţi în conducerea unei funcţii politice publice precum emiterea de bancnote şi astfel funcţiile şi activele ei au fost transferate catre o nouă bancă centrală sub denumirea de Banca Greciei. Aceasta a fost înfiinţată in 1927, dar şi-a început operaţiunile în mai 1928 cu un staf de 500 persoane. În prezent banca centrala a Greciei este membra a Sistemului European al Bancilor Centrale, iar din 1994 ea nu mai furnizează finanţare sectorului public.

În ceea ce priveşte subiectul referitor la monedele acestei ţări, una dintre acestea este denumita drachma şi a fost moneda naţională a Greciei din 1833 până în 2001 cand această ţară s-a alăturat ţarilor din zona euro. În consecinţă, pe 1 ianuarie 2001, drachma a fost înlocuită cu euro în bancnote şi monede. Monedele euro au o parte europeană comună şi o parte naţională pe care sunt desenate teme din istoria lor ampl de alungul secolelor.

1.2 Tipuri de instituţii

Cea mai mare parte a fluxului financiar din greacia se desfăşoară prin intermediul băncilor. Sistemul bancar din Grecia este format din trei tipuri de instituţii.

Banca Centrala (Banca Greciei) care controlează rezervele monetare şi rata de schimb. Atribuţiile acestei bănci sunt:

-Reglează lichiditatea celorlalte bănci şi intervine direct asupra pieţei monetare;

-Este agentul de supervizare al calităţii portofoliului băncilor comerciale şi al protejării sistemului monetar împotriva falimentelor bancare;

-Conform Tratatului de la Maastricht care standardizează organizaţiile financiare ale ţarilor membre ale uniunii, Banca Greciei trebuie să devină independentă de guvern şi trebuie să impună guvernului limite stricte asupra folosirii rezervelor monetare ca o sursă de împrumut;

-Deţine şi administrează rezervele valutare oficiale ale ţării;

-Are dreptul de a emite bancnote;

-Exercită supervizarea prudenţială a instituţiilor de credit şi alte întreprinderi şi instituţii ale sectorului financiar;

-Indeplineşte funcţia de trezorier şi agent fiscal pentru guvern.

Statutul Băncii Greciei a fost amendat în repetate rânduri, iar prin amendamentele din 1997 şi 2000 cadrul operaţional al acestei bănci a fost modernizat şi adus în linie cu Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale. Statutul astfel îmbunatăţit :

-Susţine ca obiectivul primar al bancii este stabilitatea preţurilor;

-Protejează independenţa bancii faţă de guvern sau orice organizaţie;

-Recunoaşte integrarea legală a băncii în Sistemul European al Bancilor Centrale.