Cuprins
- 1.Sistemul bancar
- 1.1. Organizarea sistemului bancar
- 1.2. Organizarea bancii
- 2. Sistemul bancar din Romania
- 2.1. Activitatile institutiilor de credit din sistemul bancar
- 3. Clasificarea bancilor
- 3.1 Banca centrala
- 3.2 Bancile comerciale
- 3.3 Bancile de afaceri ( Banci industrial )
- 3.4 Banca electronica
- 3.5 Banca populara
- 3.6 Organismele de credit specializate
- Bibliografie
Extras din proiect
1.SISTEMUL BANCAR
Sistemele bancare din tarile dezvoltate se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi, dintre care cele mai importante sunt:diversitatea, concentrarea, bancarizarea activitatii, accelerarea operatiunilor de restructurare, deschiderea catre relatiile cu strainatatea
Diversitatea unui sistem bancar rezida în existenta unui numar sporit de institutii bancare si de credit definite de legea bancara si ale caror caracteristici pot fi diferite.
Concentrarea activitatii bancare reprezinta o caracteristica ce poate fi cuantificata prin ponderea detinuta de principalele banci în totalul acestora. Gradul de concentrare este apreciat prin nivelul activitatii realizate de institutiile bancare si de credit. Studiile evidentiaza ca un numar redus de banci controleaza, în mare parte, piata bancara. Între gradul de concentrare a activitatii bancare si numarul institutiilor bancare se manifesta o puternica legatura, astfel:pe masura ce numarul bancilor se diminueaza gradul de concentrare bancara sporeste.
1.1.Organizarea sistemului bancar
Bancile, prin ampla lor implicare în viata economica si sociala, constituie un element structural deosebit în viata societatii, a carui buna organizare si functionare conditioneaza întreaga viata economica.
Buna organizare si functionare a bancilor nu poate fi lasata în voie, iar comertul de banca nu poate fi exercitat pe deplin liber, asa cum se pot desfasura lucrurile pentru mai multe profesii si întreprinderi.
O dereglare cât de mica în activitatea bancara creeaza impedimente miilor de întreprinderi creditate si poate pune în panica milioane de depunatori.
În scopul protejarii intereselor deponentilor si asigurarii functionarii nestânjenite a comertului de banca s-au stabilit, treptat, în întreaga lume, norme legale sau reglementari, consimtite de banci, în ansamblul lor, care supun activitatea bancara unor îngradiri ferme.
Desi statul este implicat major în statuarea si aplicarea acestor norme, analiza lucida si de profunzime a utilitatii lor pune pe prim plan caracterul lor de protectie profesionala, respectiv subliniaza ca buna functionare a bancilor, stabilitatea si siguranta acestora este, primordial, un deziderat comun al bancilor, o premiza a îndeplinirii rolului lor social, implicit al realizarii de profituri înalte.
Capitalul minim este o conditie implicita a unei bune functionari, desi banca este, prin natura ei, un intermediar. Dimensiunile capitalului minim pot fi diferentiate în functie de specializare. Astfel bancile de afaceri, care se angajeaza, ele însele, în plasamentul de capital, trebuie sa aiba, în mod necesar, capitaluri mai mari, decât cele de depozit.
Forma juridica în care se organizeaza bancile trebuie sa satisfaca cerintele specifice.
Bancile, prin îndeplinirea tuturor acestor criterii sunt supuse înscrierii în lista bancilor, iar la cerere, sau în alte cazuri decurgând din încalcarea normelor, se efectueaza radierea, ceea se înseamna pierderea calitatii de banca.
Din punct de vedere al organizarii activitatii bancare si al gradului de specializare este posibila stabilirea unei distinctii între doua tipuri de sisteme bancare:
- sisteme bancare ale Europei continentale, putin specializate si care functioneaza dupa modelul bancii universale;
- modelul american, aplicat si în Japonia, bazat pe principiul unei specializari stricte a institutiilor bancare.
Modelul bancii universale este predominant în Europa continentala. O banca universala poate fi prezentata ca o institutie care ofera o gama larga si completa de servicii financiare: acorda credite, colecteaza depozite, gestioneaza mijloace de plata, realizeaza plasamente în titluri si participatii la capitalul întreprinderilor.
Modelul bancii universale s-a impus în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, perioada în care bancherii au angajat bancile în activitati diverse si în special în operatiuni internationale.
Concret, dupa 1990, în conditiile tranzitiei la economia de piata, organizarea bancara din tara noastra se raporteaza la structura sistemelor bancare specifice economiilor moderne. Arhitectura sistemului bancar se configureaza pe doua niveluri de competenta, pe primul nivel situându-se banca centrala, si anume Banca Nationala a României, care coordoneaza întreg sistemul si reglementeaza activitatea bancara, iar pe cel de-al doilea nivel se situeaza societatile bancare, adica bancile comerciale care lucreaza direct cu titularii de cont, prestând pentru acestia diverse servicii si operatiuni bancare. Baza acestui mod de organizare a acestui sistem bancar a fost noua legislatie bancara - Legea privind activitatea bancara nr.58 din 5 martie 1998 si Legea privind statutul Bancii Nationale a României nr.312 din 28 iunie 2004.
1.2. Organizarea bancii
Organizarea băncii, ca firmă comercială realizând activităţi specifice, se concretizează în constituirea acesteia ca unitate de decizie, printr-o abordare sistemică a elementelor componente, definite prin variabilele funcţionale şi relaţionale în cadrul unei structuri apte să asigure activitatea convergentă, sinergică a elementelor componente.În acest sens, componentele organizatorice ale băncii vor avea un comportament interdependent în cadrul băncii, ca întreg, în perspectiva realizării obiectivelor şi îndeplinirii funcţiilor băncii.
Din punct de vedere organizatoric, banca poate fi tratată într-o tripla perspectivă:
a) perspectiva iererhică, subcoordonativă, prin care banca este structurată pe nivele iererhice, organizarea vizând atât conducerea băncii, cât şi activităţile operaţionale, executive, care asigură realizarea produselor şi seviciilor băncii;
b) perspectiva funcţională, prin care banca este organizată conform funcţiunilor băncii, atributele conducerii fiind ataşate diferenţiat fiecărei funcţiuni (productivă, financiară, comercială, etc.);
c) perspectiva configuraţională, prin care banca este organizată pe centre operaţionale (centrala, sucursala, filiala, agenţia, oficiu), în cadrul fiecărui centru realizându-se selectiv funcţiunile băncii şi atributele conducerii, organizarea în această perspectivă generând reţeaua bancară.
Bibliografie
1. Dardac, Nicolae, Teodora, Barbu – Moneda.Banci si politici monetare – Editura Dicactica si Pedagocica, Bucuresti, 2005
2. Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel, Costantin - Moneda, credit, banci - Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1997
3. http://www.referat.ro/referate/Sistemul_bancar_4d241.html
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_bancar_din_Rom%C3%A2nia
5. http://www.scritub.com/economie/finante/CARACTERISTICI-ALE-SISTEMULUI-22214222210.php
6. http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_III_CIC.pdf
7. http://www.scritub.com/economie/finante/Componentele-sistemului-bancar1851720218.php
8. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=99&idb=
9. http://www.scritub.com/economie/finante/SISTEMUL-BANCAR7421191610.php
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sistemul bancar.docx