Sistemul Bancar al Angliei

Cap.I. Caracteristici ale sistemului bancar britanic

I.1. Scurt istoric

Istoria sistemelor bancare urmează îndeaproape istoria banilor. Pe măsură ce plăţile în bani au devenit tot mai utilizate, oamenii au cautat modalităţi de a-şi păstra şi depozita banii. Odată cu dezvoltarea comerţului şi a activităţilor economice în general creşte şi nevoia de a împrumuta bani. Lipsa banilor şi nevoia de împrumuturi este cea care stă la baza apariţiei Bancii Naţionale a Angliei, şi odată cu ea si dezvoltarea sistemului bancar britanic.

Începuturile Băncii Angliei sunt legate de Revoluţia din 1688, care i-a dus pe Wilhem de Orania şi pe Mary la tron. Acest eveniment a adus Angliei o anumită stabilitate politică, necunoscută de aproape un secol. Comerţul a înflorit, dar finanţele publice erau slab dezvoltate, iar sistemul monetar şi de credit erau in haos. Aurarii fusesră păgubiţi de neglijenţa gestiunii finaciare a regilor din dinastia Stuart. Au existat mai multe propuneri pentru înfiinţarea unei bănci naţionale sau publice, care să mobilizeze resursele naţiunii. Varianta aleasă a fost aceea aparţinînd lui William Paterson, propunere care prevedea un împrumut de 1.2 miliarde de lire acordat statului, în schimbul căruia cei care subscriau erau integraţi in Consiliul Guvernatorilor Băncii Angliei. Deşi noua bancă şi-ar fi putut risca întregul capital împrumutînd statul, subscrierea s-a dovedit a fi una populară şi banii s-au strîns în doar cîteva săptămîni. Carta Regală a fost sigilată pe 27 iulie 1694, iar Banca şi-a început astfel rolul de bancher al statului şi de gestionar al datoriei publice, roluri pe care şi le menţine şi astăzi.

Consiliul de Administraţie responsabil cu managementul Băncii l-a avut ca prim Guvernator pe Sir John Houblon, nepotul unui refugiat hughenot francez şi un comerciant cu perspective (portretul său apare pe spatele bancnotei de 50 ₤, emisă în 1994). Primii ani ai Băncii au fost dominaţi de presiunile puse de stat prin cererea de finanţare şi de creare a unui nou sistem monetar. Banca s-a angajat, de asemenea, în activitaţi bancare convenţionale, acceptînd crearea de depozite şi scontarea cambiilor comerciale. Ca şi evidenţă a depozitelor plasate aici, Banca a emis bancnotele, iniţial în sume întâmplătoare, în lire, shilingi şi penny, dar mai tîrziu în sume rotunde.

Banca nu era singurul emitent de bancnote al acelor vremuri. Dar celelalte bănci engleze erau sortite eşecului, mai ales în condiţiile de schimb foarte dificile care au caracterizat anii 1820 şi 1830. Pentru a satisface cererea de monedă bună, Banca a inceput, din 1828 încoace, să-şi deschidă sucursale în toate oraşele importante din provincie,formându-se astfel sistemul bancar britanic.

I.2. Particularităţi

Sistemul bancar al Angliei este unul puternic segmentat şi specializat, pentru ultimii 15 ani fiind posibilă distincţia între activităţile de” retail “ banking, “accepting houses”, “discount houses” etc.

În Anglia activează un număr mic de bănci autohtone, întrucât locul acestora este luat de către bancile străine. Aceasta înseamnă că un segment important din balanţa totală a activităţii bancare este orientată spre utilizarea monedelor străine.Băncile străine nu realizează activităţi bancare veritabile, ci se concentrează pe activităţi legate de de schimburile internaţionale, asemănătoare activităţii bancilor de investiţii. Băncile de investiţii (cunoscute şi sub denumirea de merchant banks) reprezintă o trasatură esenţială a sitemului bancar britanic. Ele cuprind :

-corporaţii financiare şi alte instituţii financiare şi de consiliere, aflate în legătură mai ales cu emisiunile de noi titluri, cu cei care vor să fuzioneze sau să preia alte instituţii;

-comerţul cu titluri de valoare si brokeraj;

- Servicii bancare pentru companii şi autorităţi publice;

-gestionarea tezaurului şi inginerii financiare prin care se urmăreşte protejarea clienţilor persoane juridice de fluctuaţiile ratei dobînzii şi de riscurile valutare;

-managementul investiţiilor pentru instituţii şi clienţi persoane fizice.

Segmentul băncilor de investiţii este dominat de mari bănci americane şi europene, printre care Goldman Sachs, Morgan Stanley, Merrill Lynch, Lehman Brothers, Deutsche Bank UBS si Credit Suisse. Pe lîngă acestea şi principalele bănci britanice au filiale cu activităţi specifice băncilor de investiţii. Sînt puţine merchant banks independente în Marea Britanie pentru că majoritatea a fost asimilată băncilor de peste mări şi a celora comerciale.