Sistemul Bancar al Elveției

Cap 1. Descrierea sistemului bancar elveţian

1.1 Informaţii generale

Conform clasamentelor întocmite de renumite instituţii internţionale specializate, economia elveţiană este printre cele mai competitive şi liberale economii ale lumii. Principalele coordonate care conferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor de înaltă calitate si tehnicitate sunt: gradul înalt de protecţie oferit de legislaţie în domeniul afacerilor, stabilitatea pe temen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şi control din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie precum şi apărarea secretului bancar. Suveranitatea statală şi neutralitatea elveţiană, de mult recunoscutã de naţiunile externe, au creat o ambianţă stabilă, propice dezvoltării sistemului bancar.

Istoria atestă faptul că primele bănci elveţiene au apărut în jurul anului 1680, iar patronii lor garantau cu propria lor avere toate depozitele clienţilor. De aici s-a născut tradiţia privind securitatea unei bănci elveţiene.

În prezent, sistemul bancar al Elveţiei este caracterizat prin stabilitate, confidenţialitate şi protecţia intereselor şi informaţiilor clienţilor. Tradiţia ţării privind secretul băncilor, care datează încă din Evul Mediu, a fost prima dată codificată în legea din 1934. Articolul 13 din Constituţia Federal Elveţian oferă fiecărei persoane "dreptul de a primi respect în ceea ce priveşte viaţa sa privată şi de familie". Articolul prevede că cel care acţionează în calitate de membru al unui organism, ca angajator, ca mandatar, lichidator sau comisar al unei bănci, sau ca observator al Comisiei Federale a Băncilor, nu are dreptul de a dezvălui un secret care i-a fost încredinţat sau despre care a luat aminte prin funcţia sa . Acesta include confidenţialitate în ceea ce priveşte veniturile financiare şi activele. Cu toate acestea, secretul bancar nu permite abuzuri, în special de natură penală. Furnizarea de informaţii se face în următoarele situaţii: procedura civilă(moştenire sau divorţ), recuperarea a creanţelor şi în cazuri de faliment, proceduri penale(spalare de bani, furt, fraudă fiscală, şantaj, etc). Orice încălcare a confidenţialităţii bancă-client, fie prin neglijenţă sau cu intenţie, este pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă (până la CHF 250.000 în caz de neglijenţă). Acelaşi lucru se aplică burselor de valori şi dealeri-lor de valori mobiliare .

Sectorul bancar elveţian are o lungă tradiţie de auto-reglementare. În colaborare cu Autoritatea Supravegherii Pieţei Financiare a Elveţiei (FINMA-Swiss Financial Market Supervisory Authority ) , autoritatea lor de reglementare, băncile elveţiene elaborează coduri de conduită obligatorie care definesc ceea ce constituie o practică bună în sistemul bancar, sau în termeni mai moderni, un stil de management corect din punct de vedere etic. Un alt organ de supraveghere a băncilor şi pieţelor financiare este Comisia Federală Bancară(Federal Banking Commission - FBC). Autoritatea sa se manifestă în ceea ce priveşte operaţiunile de pe bursa de valori, fondurile de investiţii, instituţiile centrale de obligaţiuni ipotecare, operaţiuni de brokeraj, precum şi descoperirea de oferte publice şi private. Comisia Federală Bancară oferă garanţii investitorilor şi creditorilor. De asemenea, Comisiei Federală Bancară este responsabil pentru monitorizarea şi prevenirea spălării banilor . Comisiei Federală Bancară este membru al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, un organism înfiinţat de către băncile centrale şi autorităţile de supraveghere bancară în 1975.

1.2 Tipuri de instituţii

În afară de alte numeroase calităţi, sistemul bancar elveţian este renumit pentru şi varietatea sa. Sistemul bancar elveţian se bazează pe conceptul de universalitate a operaţiunilor bancare, prin care toate băncile pot să ofere toate tipurile de servicii bancare.

Ca tipuri de instituţii, în sistemul bancar elveţian se disting următoarele categorii:

• Bănci cantonale - majoritatea băncilor cantonale sunt instituţiile publice, cu statut juridic propriu. Există, de asemenea, unele semi-private şi societăţi pe acţiuni. Cele mai multe bănci cantonale operează în toate domeniile de afaceri, deşi acestea sunt deosebit de puternice în atragerea de economii şi afaceri ipotecare. În câteva cazuri, un rol important îl au şi în domeniul gestionării activelor pentru clienţii interni. Operaţiunile acestor bănci sunt, în mare măsură, axate pe cantonul lor propriu, deşi unele dintre ele au sucursale în afara cantonului lor sau birourile chiar în afara ţării.

• Bănci mari - organizate ca societăţi private pe actiuni, acestea operează la nivel global, cu o reţea de sucursale şi filiale în întreaga lume. Produsele şi serviciile lor bancare se adresează în special clienţilor cu venituri substanţiale, oferind produse diversificate şi personalizate. Acestea includ, în special operaţiuni bancare de tipul investiţiilor: tranzacţii pe piaţa de capital, tranzacţii cu valori mobiliare, operaţiuni pe piaţa monetară, de inginerie financiară, de împrumut de titluri, servicii de consultanţă pentru fuziuni şi achiziţii de companii, precum şi punerea în aplicare a acestor operaţiuni.

• Bănci regionale şi case de economisire - băncile din această categorie operează în principal la nivel regional şi se concentrează asupra operaţiunilor tradiţionale, de împrumuturi ipotecare şi corporative, pe de o parte şi de atragere de depozite şi economii de la populaţie, pe de altă parte. Ele sunt organizate, în cea mai mare parte, sub formă de societăţi private pe acţiuni, deşi există şi societăţi cooperative sau alte forme legale