Cuprins
- Capitolul 1 Sistemul bancar din Canada
- 1.1 Scurt istoric .3
- 1.2 Caracteristici.4
- 1.3 Tipuri de institutii.5
- 1.4 Indicatori de apreciere a activităţii bancare.6
- 1.5 Evoluţia sistemului bancar Canadian în contextul crizei economice.7
- Capitolul 2 Banca centrala a Canadei
- 2.1 Istoricul Băncii Centrale.9
- 2.2 Funcţiile Băncii Centrale.11
- 2.2.1 Păstrarea depozitelor băncilor privilegiate (chartered banks).11
- 2.2.2 Emisiunea monetară pentru economie.11
- 2.2.3 Agent fiscal pentru Guvern.11
- 2.2.4 Supravegherea şi controlul băncilor privilegiate.11
- 2.2.5 Controlul cantităţii de bani din economie.12
- 2.3 Obiectivele Băncii Centrale şi strategiile utilizate.12
- Capitolul 3 –Bănci reprezentative
- 3.1 Royal Bank of Canada
- 3.1.1 Scurt istoric.15
- 3.1.2 Segmentele Royal Bank.15
- 3.1.3 Principalele produse şi servicii oferite de Royal Bank.17
- 3.1.4 Indicatori financiari.18
- 3.2 Bank of Montreal
- 3.2.1 Scurt istoric.19
- 3.2.2 Grupurile de operare BMO.19
- 3.2.3 Oferta de produse şi service ale BMO.20
- 3.2.4 Indicatori financiari.21
- Webografie.23
Extras din proiect
Capitolul 1
Sistemul Bancar din Canada
1.1 Scurt istoric
Sistemul bancar din Canada a început să existe printr-un sistem bancar local odată cu înfiinţarea Băncii Montreal în anul 1817. La scurt timp alte banci şi-au început activitatea şi după un îndelungat proces de aprobare a aparut activitatea bancară. Aceste instituţii emiteau numai bancnote locale până în momentul în care amendamentele aduse regulamentului englez al Americii de Nord au permis guvernelor federale şi locale să pună în circulaţie propriile bancnote . Dolarii canadieni au devenit bancnote oficiale în anul 1871, impunându-se peste bancnotele băncilor individuale.
În anul 1867 existau douăzeci şi opt de bănci privilegiate, în următorii ani numărul acestora a crescut ajungând la patruzeci şi unu. Înfiinţarea Băncii Centrale a Canadei în anul 1935 a susţinut de asemenea guvernarea bancară şi monetară. În perioada 1960-1979 s-au format noi bănci, pentru ca spre sfârşitul anului 1991, prin fuziuni şi falimente, numărul băncilor cu acţionari canadieni să ajungă la opt. Ca urmare a revizuirii Legii bancare din 1980 a devenit posibilă deschiderea de filiale canadiene ale băncilor străine, în 2000 funcţionând cincizeci şi opt de asemenea filiale ale băncilor străine. Astfel, împrumuturile oferite de băncile străine, per total, prin lege nu pot depăşi 16% din activele băncilor canadiene. Aşadar, băncile străine au un impact redus asupra competiţiei.
Spre deosebire de secolul 20 in care o bancă avea drept funcţie principală acceptarea de depozite şi garantarea de imprumuturi, în anii următori dezvoltarea afacerii, schimbarea cererii venită de la clienţi şi expansiunea comerţului internaţional au dus la apariţia unor oferte şi servicii originale. Concomitent, băncile au întâmpinat concurenţă din partea altor instituţii, iar reviziurile din 1954 şi 1967 efectuate asupra Actului Băncii Canadiene au permis bancilor să acorde împrumuri şi ipoteci.
Sistemul bancar canadian este compus dintr-o bancă centrală numită Banca Canadei (Bank of Canada) şi băncile comerciale, din care 8 bănci private canadiene şi 58 bănci străine. Banca centrală, numită Banca Canadei este cea care are responsabilitatea supravegherii şi controlului modului de operare al sistemelor monetar şi sistemului bancar. Ea este cea care formulează principalele politici după care se desfăşoară activitatea sistemului bancar.
1.2 Caracteristici ale sistemului bancar din Canada
Activitatea bancară din Canada este vazută ca una dintre cele mai eficiente şi sigure sisteme bancare din lume, find ierarhizată ca cel mai corect (logic) sistem bancar din lume, conform unui raport economic mondial datat din 2008. Potrivit Departamentului de Finanţe, băncile canadiene, denumite “bănci privilegiate”, au peste 8000 de ramuri si peste 18000 de ATM-uri in toată ţara.
Dacă sistemul financiar american este în cădere liberă, autoritaţile fiind intr-o luptă continuă de salvare a marilor instituţii de credit, ceva mai la nord, în Canada, peisajul se schimbă radical: pentru băncile de aici, criza este un cuvânt auzit doar la televizor.
Potrivit Raportului Competitivităţii Globale întocmit de Forumul Economic Mondial, băncile canadiene sunt cele mai stabile . Ele au primit 6,8 puncte din 7 posibile, ceea ce înseamnă că pericolul insolvenţiei sau necesitatea intervenţiei statului sunt minime.
În acelasi index, Statele Unite ale Americii figurează abia pe locul 40, în condiţiile în care deja câteva nume grele de pe piaţa bancară au trebuit sa tragă obloanele ori sa se lase preluate de stat.
Secretul Canadei rezidă în politica financiară total diferită faţă de cea americană, creditele subprime de aici dezvoltându-se echilibrat, iar investiţiile în instrumentele financiare americane fiind minime. În plus, marile bănci canadiene au grosul afacerilor în interiorul ţării, şi sunt mai atent supravegheate decât cele din SUA.
Dovada a solidităţii băncilor canadiene este şi faptul că patru din cele mai mari 10 institutii de credit nord-americane sunt din Canada: Royal Bank of Canada, Bank of Nova Scotia, Bank of Montreal şi Toronto Dominion.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sistemul Bancar Canadian.doc