Sistemul Bancar din Elveția

CAP. I SISTEMUL BANCAR AL ELVEŢIEI

Elveţia este un stat federal alcătuit din 26 de regiuni denumite cantoane, de aceea mai poartă numele şi de ,, ţara cantoanelor ”, fiind situată în partea centrală a Europei. Din punct de vedere politic Elveţia nu este membră a Uniunii Europene, în prezent făcând parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) Această asociaţie a fost fondată în 1960 de către mai multe ţări europene (Marea Britanie, Irlanda, Elveţia, Austria etc.) prin semnarea Convenţiei de la Stockholm. În prezent din AELS mai fac parte următoarele ţări membre: Norvegia, Islanda şi Liechtenstein.Statutul Elveției de non-membru al Uniunii Europene a menținut independența Băncii Naționale cu privire la politica monetară.

1.1. Coordonate principale ale economiei Elveţiei

Economia Elveției se caracterizează pintr-o stabilitate crescută, având PIB pe cap de locuitor mai mare decât economiile mari din Europa de Vest si chiar Asia. În anul 2007 venitul mediu pe gospodărie în Elveția a fost calculat la o valoare de 95 000 CHF, echivalent la aproximativ 100 000 USD.

Moneda naţională a acestei ţări – francul elveţian (CHF) are un nivel relativ constant în raport cu alte valute cu valori scăzute ale ratei inflației (estimată la 0,7 pentru 2011) , devenind una dintre cele mai folosite valute pentru investiţiile financiare datorită stabilităţii acesteia.

Elveţia este cunoscută ca fiind un mediu propice atât pentru investiţiile autohtone cât şi pentru cele străine, acest lucru fiind facilitat de gradul înalt de securitate oferit de legislaţia acestei ţări în domeniul afacerilor, de gradul scăzut de control şi de intevenţie din partea statului elveţian, de garantarea pe termen lung a stabilităţii în domeniul investiţiilor, de libera competiţie, de reglementările în ceea ce priveşte secretul bancar etc.

Elveția este „casa” mai mulor corporații multinațioanle, iar cele mai mari sunt Glencore, Nestle, Navartis, Hoffman-La Roche, ABB și altele.

Datorită nivelului ridicat al investiţiilor străine, Elveţia este considerată un ,, paradis fiscal ”, fiind unul dintre cele mai mari şi mai cunoscute centre off-shore, alături de New York, Frankfurt şi Londra.

Aproximativ 3,8 milioane de persoane au un loc de muncă în Elveția, aceasta având o flexibilitate a pieței de muncă ridicată, iar șomajul are volori scăzute (acesta a crescut de la un minim de 1,7% în iunie 2000, la un vârf de 4,4% în decembrie 2009).Economia este proponderentă privată cu tarife fiscale scăzute, fiind o țară în care se fac afaceri ușor (ocupă locul 21 din 178 de țări în topul Ușurința de a face Bussines Index).

Principalii indicatori economici sunt redaţi prin tabelul următor:

Tabel nr.1 – Indicatori economici ai Elveţiei în anul 2010

Indicatori

Nivelul indicatorilor

PIB 523,772 milioane USD

Gradul de creştere anuală a PIB 2, 6%

Nivelul PIB pe cap de locuitor 66,3 mii USD

Nivelul PIB pe sectoare de activitate agricultură 1,5%

industrie 34%

servicii 64,5%

Rata inflaţiei 0,7% (estimată 2011)

Rata şomajului 4,4% (2010)

Sursa: Rapoarte anuale despre economia Elveţiei.

1.2. Considerații generale ale sitemului bancar elvețian

Neutralitatea Elveţiei din punct de vedere politic este o caracteristică recunoscută la nivel internaţional, care a contribuit la crearea unui mediu propice dezvoltării sistemului bancar. În prezent sectorul bancar este una dintre cele mai reprezentative ramuri ale economiei elveţiene, gestionând fonduri în mare parte atrase din străinătate, Elveţia find recunoscută ca fiind unul dintre cele mai mari şi importante centre off-shore, deţinând aproximativ o treime din totalul fondurilor off-shore la nivel internaţional.