Sistemul Bancar din Federația Rusă

1. Sistem bancar – teorie şi noţiuni generale

Activitatea principală a unei bănci constă în “comerţul” cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, “cumpără” bani, suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, iar pe de altă parte “vinde” banii acumulaţi, câştigurile obţinute regăsindu-se în dobânda percepută. În esenţă, banca este indentificată, în cea mai mare parte, cu activitatea de creditare. De altfel, concentrarea resurselor de creditare şi plasarea lor reprezintă “cheia de boltă” a activităţii unei bănci. De aici rezultă şi funcţiile economice ale băncii.

Banca are un rol esenţial în viaţa economică modernă. Aceasta realizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, coordonează efectuarea plăţilor şi schimbul valutar. De asemenea, banca permite înfăptuirea investiţiilor atât prin participarea directă la finanţarea acestora, cât şi prin plasamentul şi coordonarea economiilor băneşti. În acelaşi timp, banca generalizează informatica şi telecomunicaţiile, acestea determinând mutaţii esenţiale în relaţiile bancă – clienţi şi în metodele de gestiune folosite.

Din punct de vedere figurativ, banca reprezintă “templul” banilor. Activitatea acesteia este ascunsă şi plină de mister. Aici este vorba de secretul bancar, dar mai ales de puterea banilor, a capitalului în complexitatea sa. Claude Simon, în lucrarea sa “Băncile” subliniază faptul că în cadrul unei bănci, conturile sale publice sunt aproape indescifrabile chiar şi pentru un specialist: în cadrul acestora se adună franci, dolari, yeni şi alte monede.

Sistemul bancar este o componentă a sistemului financiar al unei ţări. Sistemul financiar al unei ţări este un ansamblu de elemente sau categorii financiare, caracterizat prin legături organice între componentele sale, care îi imprimă un caracter unitar, de sistem. În acest mod, sistemul financiar poate fi văzut sub mai multe forme: ca un sistem de relaţii financiare, ca reguli ce vizează activitatea bancară, ca un sistem de instrumente de conducere şi reglare şi ca un sistem de instituţii.

Astfel, sistemul bancar reprezintă un ansamblu de instituţii, relaţii financiar-bancare, norme, infrastructuri, tehnici care se află în interacţiune în mod complex. Toate acestea au ca scop mobilizarea sub forma depozitelor şi distribuirea sub forma creditelor a fondurilor financiare. Un alt scop ar fi oferta facilităţilor, sistemelor de plăţi pentru diferiţi agenţi economici, financiari şi nefinanciari, inclusiv persoane fizice.

Din punct de vedere al caracterului naţional sau internaţional, Sistemul Naţional Bancar reprezintă o parte a Sistemul Internaţional Bancar, ambele fiind integrate în Sistemul Financiar Naţional , respectiv Sistemul Financiar Internaţional. Relaţiile de interacţiune complexe se realizează între toate aceste componente.

Societatea contemporană cunoaşte două tipuri de sisteme bancare, după modul în care se integrează şi servesc economia de piaţă sau economia planificată central. Rolul acestor două tipuri de sisteme are acelaşi aspect formal (de creditare şi emisiune), dar există deosebiri care derivă din modul şi mediul în are lucrează, metodele pe care le aplică şi rezultatele dobândite.

2. Sistemul bancar din Rusia – aspecte generale

Banca de Stat din Imperiul Rus a fost fondată în 1860. A fost creată atunci când capitalismul câştiga teren şi a devenit prima “mare reformă”, purtată de Ţarul Alexandru al doilea. Aceasta a constituit o considerabilă implicare în economia Imperiului, îndeplinind condiţiile specifice dezvoltării economiei ruse şi determinând geneza Sistemului Bancar ca un element al politicii economice al guvernării.

Banca de Stat era o bancă comercială de credit pe o perioadă scurtă de timp şi, după statutul acesteia, scopul său era “ să mărească profitul în cadrul comerţului şi să întărească Sistemul Monetar”. Funcţiile sale erau să micşoreze taxele de schimb, alte taxe pentru securitate şi taxele străine ale guvernării, să cumpere şi să vândă aurul şi argintul, să primească plăţi din taxe şi alte documente fixate la un anumit termen, să accepte depozite, să extindă împrumuturile.

Activităţile Băncii de Stat a Imperiului Rus pot fi împărţite în două perioade. În timpul primei perioade (1860 – 1894), Banca de Stat era, în mare parte o Instituţie auxiliară a Ministerului de Finanţe. Majoritatea resurselor acestei Bănci erau absorbite prin finanţări directe şi indirecte ale Trezoreriei. Funcţiile aparţinând aparatului Ministerului de Finanţe erau : gestionarea tranzacţiilor de cumpărare şi a “lucrului” cu documentele legate de acestea, sprijinul băncilor ipotecare ale statului, şi aşa mai departe. Până în 1887, Banca de Stat a reglat conturile băncilor dinantea reformei. Datorită guvernării, Banca de Stat a fost lichidată în timpul celei de-a doua perioade (în 1901). Fiind un instrument al politicii economice a guvernării, Banca de Stat a participat la stabilirea şi susţinerea băncilor comerciale (de exemplu, a extins ipotecile nestatutare ale acestora) în perioada pre-revoluţionară a Băncii de Stat. Băncile în faliment au fost finanţate sau luate sub protecţia Băncii de Stat înainte să fie vândute.

La începutul anilor ’80, Banca de Stat a început să pregătească o reformă monetară, care a fost lansată în 1895 şi s-a terminat în 1898 cu introducerea monometalismului aur în Rusia. Pe parcursul reformei, Banca de Stat avea dreptul de a elibera monedă.

În cea de-a doua perioadă a sa, Banca de Stat a început cu adoptarea cărţii sale în 1894. După criza monetară din 1905-1906 cauzată de războiul Ruso-Japonez şi de revoluţie, Banca de Stat a început să se transforme într-o Bancă a băncilor. La începutul Primului Război Mondial, Banca de Stat a devenit una dintre cele mai importante Instituţii din Europa. Avea reserve considerabile de aur, ale cărei rată nu cădea mai jos de 93%, exceptând perioada crizei din 1906. Banca de Stat a Rusiei a reglementat circulaţia banilor şi schimbul extern şi prin băncile comerciale a participat ystem în industria de creditare.

În timpul Primului Război Mondial, Banca de Stat a Rusiei a finanţat, în principal, eforturile de război. Istoria pre-revoluţionară a luat sfârşit pe 25 octombrie 1917, când istoria sovietică a început.