Sistemul Bancar din Norvegia

Capitolul 1. Sistemul bancar norvegian

1.1 Istoric

În Norvegia, prima bancă universală a fost instituită în 1857 sub denumirea Credit Bank. Băncile universale, aşa cum sugerează şi numele, înglobează mai multe întreprinderi sub un singur acoperiş. Ele combină atragerea de credite pe termen scurt şi pe termen lung şi a funcţiilor de creditare.

În jurul anului 1850 sistemului bancar norvegian s+a dezvoltat, inregistrându+se o creştere globală în rândul băncilor de economii.

În timpul perioadei de formare (1870-1913) 85% din băncile de economii din Norvegia erau situate la sat si operau ca entităţi independente. O proporţie foarte mare a portofoliului de credite a constat în credite pe termen scurt (aproximativ 90%).

În 1913, băncile de economii, au avut 51% din piaţa de depozit, iar băncile comerciale 49%.

După mai mulţi ani de război s+a înregistrat o cerere mare de bunuri de consum. Acest lucru se reflectă în excedentul de export din 1918.

Băncile comerciale a crescut în număr între 1890-1900 cu 43 de bănci noi.

Intre 1754-1888 a fost mentinută o rată a dobânzii constantă la creditele ipotecare de 5%, însă acest sistem a fost abandonat în 1888.

În 1938 existau 105 bănci comerciale, dar multe au fuzionat ajungandu-se la 31 în 1974 şi 21 în 1984. Începând din 1993, totalul a fost redus la 20. Cele mai mari banci la acel moment erau: Creditbank Norske, Bergen Bank, şi Christiania Bank, reprezentand mai mult de jumătate din resursele totale ale băncilor comerciale. În 1988, un număr de bănci de economii mici şi mijlocii, o bancă comercială, Sunnmorsbanken, au devenit nelichide sau insolvabile. Cele mai multe au fost salvate prin fuziunea cu băncile mai mari. După o uşoară îmbunătăţire în 1989, pozitiile băncilor s-au deteriorat din nou în 1990, în urma pierderilor grele suferite pe pieţele de valori mobiliare. Ca evenimente, preţurile comerciale au continuat să scadă, situatia bancilor comerciale, Christiania şi Fokus, au devenit tot mai precare. Pentru a preveni o pierdere a încrederii în sistemul bancar, guvernul a creat Fondul Bancar de Asigurări in martie 1991. În termen de o luna aceasta a fost chemat să furnizeze capital pentru a sprijini trei mari banci, dintre care două-Christiania şi Fokus-au fost de atunci insolvabile.

1.2. Indicatori de apreciere

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare, care funcţionează într-o ţară răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice.

Sistemul bancar norvegian se caracterizează prin existenţa unor grupuri bancare.

Segmentul e dominat de grupul Dn NOR, care deţinea in anul 2008, 33% din piaţă, urmat de Nordes Norway, 11,1 % şi Sparebank 1 Alliance cu 9,3 %. Sparebank 1 e o alianţă norvegiană şi un brand pentru băncile de economii. Alianţa e organizată prin prin compania Spare Bank 1 Gruppen AS, care e deţinută de principalele bănci participante. Primele 5 grupuri bancare deţineau 62,8 % din total active bancare.

Sistemul bancar norvegian se compunea la finele lunii septembrie 2008 din 138 bănci comerciale şi de economii, 10 sucursale ale băncilor străine, 15 companii de credit ipotecar, 51 companii de finanţare, 3 instituţii de creditare,de stat.

Capitolul 2. Banca centrală a Norvegiei

2.1. Istoric

Banca din Norvegia a fost fondată ca o bancă comercială în 1816, dar istoria numismatică a Norvegiei datează aproximativ cu anul 1000. Banca a avut monopol asupra emisiunii de bancnote, ceea ce era neobişnuit la momentul respectiv. Norges Bank a fost parţial în proprietate privată. În 1949, întreg capitalul social a fost achiziţionat de către stat. Sediul central este la Oslo şi există 20 de sucursale.