Cuprins
- 1. Sistemul bancar din Olanda 3
- 1.1 Introducere 3
- 1.2 Istoric 3
- 1.3 Tipuri de instituţii bancare 4
- 1.4 Indicatori de apreciere 4
- 1.5 Factori de influenţă 5
- 1.6 Tendinţe 5
- 2. Banca Centrală a Olandei 8
- 2.1 Caracterizare generală 8
- 2.2 Istoricul Băncii Centrale Olandeze 9
- 2.3 Obiectivele Băncii Centrale 10
- 2.4 Funcţiile DNB-ului 10
- 2.5 Instrumente de politică monetară 11
- 3. Băncile reprezentative ale sistemului bancar olandez 12
- 3.1 Prezentare generală 12
- 3.2 ABN AMRO- istoric 12
- 3.2.1 Tipul de instituţie 13
- 3.2.2 Oferta de produse şi servicii 13
- 3.2.3 Indicatori de apreciere 13
- 3.2.4 Evoluţii 14
- 3.3 ING- istoric 14
- 3.3.1 ING Bank- tip de instituţie 14
- 3.3.2 Misiunea ING 15
- 3.3.3 Oferta de produse şi servicii bancare 15
- Anexe 16
- Bibliografie 19
Extras din proiect
1. Sistemul bancar din Olanda
1.1 Introducere
Cel mai dezvoltat sector al economiei olandeze este cel al serviciilor ( peste 2/3 din PIB ) incluzând componentele: bancar, asigurări şi transporturi. Patru dintre băncile olandeze sunt cotate între primele 60 de instituţii bancare din lume: ABN AMRO, ING, PABOBANK şi FORTIS. Acestea au dezvoltat o reţea de aproximativ 6500 de filiale pe teritoriul Olandei şi peste 500 în alte 50 de ţări. În acelaşi timp, în Olanda funcţionează 60 de filiale şi sucursale ale unor bănci din Europa, Asia şi America.
1.2 Istoric
În anul 1609 a fost înfiinţată Banca din Amsterdam. Aceasta este prima bancă publică ce oferă bilete de valoare neconvertibile în monedă. De aceea, Banca Amsterdamului este considerată ca fiind cu adevărat prima bancă centrală. Olanda a întâmpinat aceleaşi probleme de ordin monetar ca şi celelalte state ce aveau la bază in sistem metalist. De exemplu creşterea economică a necesitat achiziţionarea unei cantităţi suplimentare de aur şi argint.
Tot în această perioadă ţara a fost invadată de o varietate de monede străine ce erau folosite în relaţiile de schimb. Autorităţile olandeze au încercat să rezolve această problemă prin aplicarea unor noi reguli şi legi de ordin monetar, dar fiind într-un final ineficiente.
O altă modalitate de reglare a sistemului monetar- bancar a fost crearea unei bănci de schimb sau Wisselbank ce erau menite să rezolve problema devalorizării prin limitarea depozitelor de monedă. Existând o mare cantitate de monedă străină Banca Wisselbank primea atât monedă străină cât şi monedă naţională la valoarea lor intrinsecă, deducând o mică parte a monedelor ca taxă de administrare şi oferind credite clienţilor sub forma unor bani emişi de către bancă. Banca Amsterdamului oferea credite pentru depozitele în aur şi argint ce valorau cu aproximativ 5 % mai puţin decât preţul de la monetărie.
Teritoriul olandez a fost invadat de patagon fiind o subdiviziune a rixdollar-ului. Astfel în Olanda existau atât rixdollari, cât şi florini-banco –moneda de cont a Băncii din Amsterdam. Florin- banco a fost recunoscut oficial în anul 1659 ca urmare a 100 de ani de stabilitate monetară remarcabilă în care nici o valoare metalică şi nici preţul nu au urmat această evoluţie. În toată această perioadă, banca a menţinut valoarea monedei de cont cu ajutorul operaţiunilor de open- market.
1.3 Tipuri de instituţii bancare
În cadrul sistemului bancar olandez funcţionează următoarele instituţii bancare: bănci comerciale, case de economii, cooperative de credit şi bănci ipotecare.
Cele mai importante bănci fiind: ING Bank, ABN AMRO (formată din Fortis, RBS şi BSCH). Există o bancă specializată în oferirea de produse şi servicii specializate pentru persoanele fizice integrată în reţeaua oficiilor poştale ( POSTBANK- administrează mai mult de 7 milioane de conturi). Cooperativele de credit sunt organizate sub forma unei reţele, numită Rabobank, iar prima poziţie din cadrul acestei reţele fiind deţinută de Rabobank Nederland. Sistemul bancar olandez cuprinde un număr relativ mare de instituţii de credit în jur de 302 instituţii printre care şi Credit Europe Bank NV.
1.4 Indicatori de apreciere
Sistemul bancar olandez este foarte concentrat, primele cinci bănci din sistem deţinând un procent de 86,8 % din total active. Indicele Herfindahl- Hrischman înregistrează o valoare de 2.168 indicând un sistem bancar slab competitiv.( anexa nr.1)
Pentru a măsura eficienţa sectorului bancar se utilizează raportul dintre cheltuielile administrative ale băncilor şi total active. În perioada 2000- 2003 s-a înregistrat un procent de 1,7 % (anexa nr.2) ceea ce reprezintă ca activitatea bancară poate fi considerată eficientă.
Un alt indicator de măsurare a performanţelor sistemelor bancare îl reprezintă rentabilitatea economică ( Return on Assets- ROA) ce se calculează ca raport între profitul net şi activul agregat al băncilor. În perioada 2000-2003 ROA deţine un procent de 0,5%. ( anexa nr.3)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sistemul Bancar din Olanda - Monografie.doc