Sistemul Bancar din Polonia

Capitolul 1

Descrierea sistemului bancar din Polonia

1.1. Scurt istoric

Sistemul bancar polonez işi are originile în mijlocul secolului al XIV-lea, în care primele operaţiuni de credit erau operaţiunile legate de comerţ. Un rol esenţial în sistemul bancar polonez l-au avut băncile Cahal menţiunute de către comunităţile evreieşti din oraşele importante la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost stabilite în capitala Poloniei, Varşovia mai multe case bancare.

Între anii 1815-1830, din iniţiativa guvernului s-au stabilit Societatea Creditelor de Teren (1825), Banca de Stat a Poloniei (1828) şi numeroase case de bănci private. Profitul acestora provenea în cea mai mare parte din contractul de închiriere a monopolurilor de averi, întrepriderile de stat şi impozitele indirecte.

Începând cu anul 1870 au aparut băncile private sub forma unor societăţi pe acţiuni în toate regiunile poloneze, funcţionând concomitent cu instituţiile de credit. În 1883 s-a înfiinţat Banca Centrală, ce a devenit prima instituţie de credit din sectorul austriac, iar în 1886 un rol esenţial a fost jucat de fondurile de cooperare în sectorul prusac, al cărui centru a fost Banca de Uniune a Societăţilor de Câştig Salarial. La începutul secolului al XX-lea s-au dezvoltat cooperativele de credit conform sistemului din Galicia numit FW Raiffeisen.

Începând cu Primul Război Mondial, pe teritoriul Poloniei existau 28 de bănci private pe acţiuni ce deţiuneau un capital propriu de aproximativ 300 de milioane de franci în aur, care în SUA la acea vreme însemna 58 de milioane de dolari. În cadrul Regatului Polonez o importanţă deosebită a avut-o Banca Comercială din Varşovia Ltd., ce deţiunea un capital de 84,5 milioane de franci, iar în sectorul prusac Banca de Uniune a Societăţilor de Câştig având un capital de 8,8 milioane de fraci şi în Galicia predominând sistemul bancar intern având capitalul de 21 milioane franci .

Până în anul 1989, când a început reforma sistemului bancar prin adoptarea Legii Bancare de către Parlament, acesta a fost controlat prin decizii de afacere subordonate priorităţilor publice de către stat.

În urma acestei reforme, au luat naştere multe bănci noi private, ce ulterior s-au confruntat cu un proces de consolidare.

Trecând de perioada comunismului, companiile pe care le controlau guvernul, cele medii şi mici au început să se privatizeze şi prin faptul că se puteau înfiinţa liber noi firme, sectorul privat a cunoscut o amplă dezvoltare, în urma căreia s-au format organizaţii de apărare a drepturilor consumatorilor. Abia din anul 1990 a fost posibilă privatizarea şi restructurarea „sectoarelor sensibile”.

În 1991, guvernul polonez a recomandat băncilor sale sa nu mai acorde noi împrumuturi întreprinderilor care aveau întârzieri la plata împrumuturilor vechi, aceasta devenind lege o dată cu adoptarea Programului de Restructurare a Întreprinderilor şi Băncilor din februarie 1993.

În acest program s-a cerut băncilor să înfiinţeze instituţii care să se ocupe de împrumuturi clasificare ca neperformante la sfârşitul anului 1991 şi includea prevederi referitoare la noul proces de conducere a băncilor.

Cele mai importante privatizări se consideră a fi vânzarea companiei naţionale de telecomunicaţii Telekomunikacja Polska, către France Telecom în anul 2000, iar în anul 2004 vânzarea a 30% din acţiunile băncii celei mai mari bănci, PKO Bank Polski .

Centrul financiar al Varșoviei

La finele lui 2008, în Polonia se aflau 52 de bănci comerciale (42 fiind cu capital străin, restul cu capital polonez). De altfel, existau 580 de bănci cooperative, iar 18 instituţii de credit. De asemenea, câteva dintre băncile comerciale ofereau printr-o subsidare, servicii în afara ţării.

În urma amplificarii activitatii bancare, veniturile s-au mărit pe fundalul unor condiţii macroeconomice avantajoase. Un exemplu sugestiv este reprezentat de creşterea veniturilor din taxe şi dobânzi, ce a condus la mărirea veniturilor nete şi la o uşoară ridicare a costurilor bancare.

Direcţia de Cerinţe pentru Credite (CRD) se lansează în 2006, însă în aprilie 2007 abia se implementează reglementările sale; ajungându-se în 2009 la concluzia ca acestea au avut un efect semnificativ asupra capitalurilor băncilor.

În urma unei analize asupra activităţii bancare, s-a constatat că Polonia se află printre primele trei instituţii bancare din Europa de Est datorită economiei ascendente, produselor personalizate şi cererii din ce in ce mai ridicată a creditelor, fapt ce atrage persoanele la investiţii în acest sector bancar.

În prezent, sistemul bancar polonez se confruntă cu un proces de dezvoltare accelerată, pregătindu-se pentru viitor în vederea acceptării ca monedă naţională – euro.