Sistemul Bancar din România

Caracteristici ale sistemul bancar din România

Economia de piață presupune existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor spre desfășurarea unor activități economice eficiente.

Băncile sunt instituții financiare care concentrează mijloacele de plată și acordă credite, facilitând soluționarea problemei pieței. Aceste instituții au apărut din timpurile cele mai vechi.

Într-o economie de piată, sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv și imparțial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiții.

Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe teritoriul României datează din anul 167 e.n. Este vorba despre un document ce reprezintă un contract privind înfiinţarea unei bănci.

Ea putea acorda împrumuturi în numerar şi percepea dobandă. Desigur există o enormă diferenţă între operaţiunile limitate, efectuate de bancheri la începuturile activităţii bancare şi gama complexă de servicii care pot fi oferite de o bancă modernă.

În literatura economică se arată că există în ţară 4 tipuri de bănci:

banca de emisiune cu rolul de a emite monedă şi de a asigura controlul asupra masei monetare, precum si acordarea de credite;

banca de depuneri sau de depozit;

bănci de afaceri acordă credite pe timp lung întreprinderilor şi contribuie la finanţarea unor proiecte de investiţii;

bănci specializate sau instituţii financiare specializate.

După sursa BNR, la sfârşitul anului 1990 funcţionau 12 bănci dintre care 7 erau bănci persoane juridice romane iar 5, sucursale ale băncilor străine; in 1995 existau 31 bănci dintrecare 24 erau societăţi bancare persoane juridice romane, iar 7 erau sucursale sau reprezentanţe ale băncilor străine; in 1998 existau 45 bănci dintre care 36 erau societăţi bancare personae juridice romane iar 9 erau sucursale sau reprezentanţe ale băncilor străine;

La sfârşitul anului 2006 în România funcţionau un număr de 38 bănci persoane juridice române şi sucursale ale băncilor străine în România. Dezvoltarea cantitativă a sistemului bancar românesc este o caracteristică a acestei perioade de tranziţie, dar sistemul bancar se caracterizează printr-un grad relativ de concentrare şi segmentare.