Sistemul bancar european în condițiile monedei unice

1. Principalele argumente ale integrării europene

Legat de acest subiect, interesele, poziţiile, conceptele sunt împărţite, existând dispute şi confruntări între euroentuziaşti şi europesimişti. Euroentuziaştii consideră că moneda unică va marca un plus semnificativ în dinamica Uniunii, deoarece, prin moneda unică, se va ajunge nu numai la Uniunea Economică şi Monetără, ci şi la cea politică, la federalizare invocând următoarele argumente :

 argumentul costurilor: se estimează că, în circuitul financiar şi economic, costurile în tranzacţiile valutare, vor descrie o traiectorie descendentă, evidentă, oferind posibilitatea de câştig, atât persoanelor fizice, cât şi companiilor, deoarece se va face economie de timp şi bani.

 argumentul stabilităţii preţurilor: se estimează, un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică mai mică de 60 % din PIB, inflaţia care să nu depăşească 1,5 %, reprezentând media celor trei ţări, care înregistrează cea mai mică rată a inflaţiei, dobânzile nu mai mari de două procente peste media ţărilor membre, cu cele mai mici rate ale dobânzilor, cursul de schimb menţinut constant, în bândă îngustă şi fără reaşezări pe durata a cel puţin doi ani.

 argumentul stimulării investiţiilor şi schimburilor comerciale, stabilitatea cursurilor de schimb şi a preţurilor echivalează, cu reducerea neîncrederii, pesimismului, în investiţiile şi câştigurile viitoare şi cu intensificarea pe această bază, a schimburilor extracomunitare.

 argumentul concentrării protecţionismului, existenţa unei monede unice, a unui curs valutar unic al acesteia în egală măsură, în factori de descurajare a măsurilor protecţioniste, de lărgire şi consolidare a marii Pieţe Unice, a bunurilor şi serviciilor.

 argumentul stabilităţii pieţelor valutare internaţionale, o monedă unică cu virtuţi reale, cu o arie relativ mare de acţiune, cu plusul de stabilitate şi siguranţă în derularea tranzacţiilor şi plăţilor financiar valutare, nu poate decât să contribuie, la garantarea şi asigurarea pe termen lung a stabilităţii şi încrederii în pieţele de schimb valutar internaţionale.

 argumentul eliminării practicilor reducerii ratelor de schimb, în scopul susţinerii activităţilor neeficiente şi necompetitive, ştiind că unele state dezvoltate, au recurs la ,,devalorizări competitive“, pentru a elimina ofensiva mărfurilor străine şi a accelera exporturile proprii; decalajele reduc ratele de schimb, descurajează exporturile terţilor spre ţările cu monede devalorizate, încurajează exporturile, măresc competitivitatea şi încasările ce pot fi orientate apoi sprijinirii activităţilor mai slab productive.

 argumentul dobândirii încrederii pieţelor financiare, reducerea şi stăpânirea deficitelor bugetare şi promovarea cu fermitate, a unei politici antiinflaţioniste, sunt condiţii economice pentru practicarea unor rate rezonabile ale dobânzilor, fapt care are o mare influenţă pozitivă, asupra investiţiilor, creşterii economice, resorbţie a şomajului şi menţinerea în echilibru dinamic, a cererii şi ofertei de bunuri şi servicii şi de capitaluri şi, astfel stabilitatea se instalează atât pe pieţele de mărfuri dar şi pe cea de capitaluri, cu efecte benefice pe toate planurile.

2. Raportul Cecchini şi Cockfield

Necesitatea şi cerinţele integrării bancare europene, au fost concepute de-a lungul anilor, încurajate şi promovate pe baza unor studii de anvergură, care au angajat puternice colective de specialişti, care au reuşit să creeze o platformă de sprijin pentru concept, dar şi pentru procedeele şi soluţiile propuse. Printre cele mai importante studii, se remarcă cele cuprinse în raportul Cecchini şi Cockfield .

Raportul Cockfield, întocmit pentru Comisia Europenă în 1985, scoate în evidenţă necesitatea înlăturării restricţiilor în mobilitatea capitalului internaţional, ca o premiză a realizării pieţei comune, a serviciilor financiare şi a realizării pieţei integrate în toate dimensiunile ei.

Principalele argumente sunt următoarele:

 libertatea mişcării capitalului, necesară pentu înfăptuirea pieţelor total integrate pentru toate bunurile şi serviciile şi pentru promovarea mişcării libere a forţei de muncă peste frontiere;

 libertatea mişcării capitalurilor va acţiona ca un stimulent pentu guverne, în a adopta politici macroeconomice care să conducă la stabilitatea preţurilor şi a cursului de schimb;

 deschiderea pieţei de capital integrate, va promova libertatea de alegere a investitorilor europeni şi va contribui la o eficientizare a alocării economiilor.

Un rol deosebit l-a avut corelaţia în ceea ce priveşte integrarea, a relaţiei între reglementarea din ţara de origine, faţă de reglementarea din ţara gazdă.