Sistemul Bancar German

CapI. Sistemul bancar german

1.1. Istoric...

Sistemul bancar din Germania a luat naştere în 1916 odată cu înfiinţarea Băncii din Hamburg, constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Aceasta şi-a început activitatea ca o bancă de depozite, efectuând apoi şi operaţiuni de viramente. Un succes a fost constituirea unei monede de cont specifice, numită „Marko-Banco”. La consolidarea sistemului bancar german au contribuit Banca din Hamburg şi Banca din Nürenberg.

Ceea ce a diferenţiat sistemul bancar german de celelalte sisteme a reprezentat structura sa complexă şi puterea băncilor sale. În 1995 existau aproximativ 3700 de bănci legale independente cu peste 48000 de unităţi bancare.

Datorită numărului mare de bănci şi unităţi bancare, Germania era considerata una dintre cele mai puternice autorităţi bancare din lume.

Marea majoritatea a băncilor germane îşi organizează activitatea după principiul băncii universale, ceea ce duce la o implicare foarte puternică în activităţi precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăti, precum şi alte servicii recunoscute ca fiind servicii bancare de investiţii şi rezervele de asigurarea a bunurilor prin intermediul societăţilor de asigurări.

1.2. Tipuri de institutii

În funcţie de structura lor internă, băncile din sistemul bancar german sunt clasificate astfel:

1.Bănci comerciale

Primele asocieri ale fondurilor bancare germane au apărut pe la jumătatea secolului XIX-lea, perioadă în care bancherii privaţi nu mai puteau să facă faţă nevoilor financiare din ce în ce mai mari ale companiilor industriale de producţie în masă. Criza bancară din 1931-1932 a determinat ca principalele bănci din Germania ( Dresdner-Bank, Deutsche Bank şi Commerzbank) să se unească din nou între anii 1957 şi 1958, după o primă tentativă eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial.

În prezent acestea îşi desfăşoară activitatea sub denumirea Hausbanks, făcând parte din esenţa grupului de bănci comerciale din Germania în colaborarea cu marile corporaţii industriale.

Bayerische Hypo- şi Vereinsbank (HVB), a apărut în 1998 în urma fuziunii dintre două mari bănci Bavariene, s-a unit cu grupul Deutsche Bundesbank în anul 1999. Îşi desfăşoară activitatea în partea de sud a Germaniei, promovând afacerile "en detail”, extinzandu-şi ulterior operaţiunile şi în alte zone precum Austria şi partea de est a Europei.

În topul activităţii bancare din Germania se situează pe primul loc Deutsche Bank, Dresdner pe al doilea şi Commerzbank pe al patrulea loc, luând în considerare partea din capitalul total alocat activităţii "en gros” şi investiţiile bancare.

Printre cele mai mari bănci din Germania se află şi băncile ipotecare , care sunt deţinute în majoritate de asociaţiile de împrumut şi companiile de investiţii, strategiile lor curente de asigurări bancare diferind în mod considerabil.

Băncile comerciale sunt alcătuite din toate băncile private secundare şi tertiere.

Principalele bănci comerciale sunt: Bankgesellschaft Berlin (locul 10 in 2000), Postbank (locul 22), BHF-Bank (locul 27), Deutsche Bank (locul 31), SEB (locul 34), Baden Württembergische Bank (locul 46), Deutsche Kreditbank (locul 51), Vereins-und Westbank (locul 52), Volkswagenbank (locul 66) si Citibank Privatkunden (locul 73).

Din grupul băncilor comerciale mai fac parte din bancherii private precum Joh. Berenberg, Gossler & Co.,B. Metzler Seel. Sohn & Co. KgaA şi DelbrA¼ck & Co. aflându-se printer cele mai vechi bănci care îşi desfăşoară activitatea în Germania.

2.Băncile de economii

Prima bancă publică de economii din Germania şi-a început activitatea în 1801, în Göttingen , după ce băncile private de economii au suferit pagube considerabile generate de războaiele purtate cu Franţa. Băncile de economii prusace , în număr de 234, care funcţionau în regim de independenţa s-au supus unui act încheiat în Prusia în 1838, subordonându-le regimulului de guvernare local.

Băncile de economii au primit statut de autonomie în 1931, ca urmare a crizei economice din 1929, fiind introdusă Gewährtiägerhaftung (obligaţia garanţiei) care serveşte pe post de garanţie creditorilor tertieri. Atunci când entitatea este ameninţată de insolvabilitate, Anstaltslast (obligaţia susţinerii) îşi asumă răspunderea de a asigura că banca de economii îşi poate îndeplini obligaţiile financiare oricând. Obligaţia garanţiei este aplicată în puţine cazuri, deoarece obligaţia de susţinere este capabilă să acopere lipsurile băncii de economii, fără alt ajutor.

Băncile publice de economii sunt conduse conform legilor băncilor de economii, care le impune să susţină interesele publice prin încurajarea economiilor individuale şi acordarea de credite pentru nevoile sociale. Instituţiile sunt obligate să îşi desfăşoare activitatea doar în aria lor de acoperire, pentru a nu se amestecă în activităţile din teritoriile vecine, astfel evitându-se concurenţa dintre băncile locale de economii.

Băncile de economii prezintă o structură asemănătoare cu cea a băncilor comerciale. Cometetul executiv este cel care înaintează rapoartele unul alt comitet supervizor, numit Vewaltungsrat. Entitatea fondatoare deţine două treimi din consiliul supervizor, iar o treime este reprezentată de angajaţi. Ultima componentă a structurii organizatorice interne este reprezentată de comitetul de credit format la rândul său de cel puţin 3 membrii ai comitetului supervizor.

În sistemul bancar german există 7 bănci publice de economii independente, care au statut autonom, ceea ce le lipsesc de garanţiile statului.

Hamburger Sparkasse (Haspa) este cea mai mare bancă de economii din Germania, şi totodată o instituţie financiară de top în regiunea economică locală.

În 1996 , potrivit unui studiu efectuat de Sinn, rata câştigurilor menţinute sub forma veniturilor nete a fost în medie cu 50% mai mare la băncile de economii faţă de cele comerciale în perioadă 1980-1994, datorită faptului că băncile publice nu pot să stimuleze seriozitatea terţilor precum competitorii ei privaţi.

Garanţia băncilor de economii numită Landesbanks este asigurată de asociaţia regională a caselor de economii sau a landurilor în care acestea acţionează.

Landesbanks îndeplinesc următoarele funcţii:

-sunt Bănci Centrale ale caselor de economii;

-asigură compensarea între casele aceluiaşi land;

-sunt bănci regionale şi deţin competenţe în asigurarea tranzacţiilor financiare de toate tipurile;

-sunt bănci comerciale universale.