Sistemul de carduri în România - carduri promovate de Banca Transilvania SA

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC AL CARDURILOR

1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CĂRŢILOR DE CREDIT

Realizările în domeniul tehnologiei informaţiei au determinat diversificarea serviciilor bancare de plăţi şi a produs importante mutaţii în circulaţia banilor. În acest context, transferul electronic al fondurilor şi apariţia “monedei” electronice pe baza cărţilor de plată, au constituit elemente care au revoluţionat sistemele de plăţi tradiţionale.

Cardurile sub forma cărţilor de credit au apărut pentru prima dată în S.U.A., intenţia fiind aceea de a oferi clienţilor un instrument de plată la nivel naţional care să permită depăşirea restricţiilor în acest domeniu, impuse de legea Bancară Federală a S.U.A.

De atunci, cardurile în diferite variante au început să fie utilizate tot mai mult în ţările cu economie dezvoltată, devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite şi utilizate servicii bancare. Cardurile au apărut în 1941 când WESTERN UNION BANK a emis primele “Consumer charge Cards” pentru clienţii săi preferaţi, ele oferind o serie de servicii speciale.

În 1951 FRANKLIN NATIONAL BANK, din LONG ISLAND (S.U.A.) a emis un card acceptat de comercianţii locali. BANK of AMERICA având ca piaţă potenţială întregul stat California şi BANK AMERICARD emis pentru prima dată în 1958, a avut un succes imediat acesta oferind un avantaj nou CREDIT-ul .

În 1965 BANK of AMERICA va încheia contracte de licenţă cu bănci din afara statului California care puteau astfel emite BANK AMERICARD.

În 1970 BANK of AMERICA a renunţat la BANK AMERICARD. În 1974 s-a fondat IBANCO, o companie multinaţională care să administreze programul internaţional BANK AMERICARD.

În anul 1977 BANK AMERICARD a devenit VISA CARD păstrând cele trei benzi distinctive:

- albastru

- alb

- auriu

NBI devine VISA USA şi IBANCO devine VISA INTERNATIONAL. În anii '80 au fost introduse pe piaţă debitcardurile. În prezent, cardurile constituie una din cele mai răspândite metode de plată şi de obţinere de credite .

1.2. EXPANSIUNEA ŞI DIVERSIFICAREA CARDURILOR PE PLAN MONDIAL

Originea americană a marilor reţele de cărţi de plată a modelat organizarea şi chiar funcţionarea acestora, influenţând răspândirea cardurilor în întreaga lume.Astfel, cărţile internaţionale de plată ( VISA, MasterCard, American Express, Diners Club) sunt afiliate, sau chiar aparţin unor reţele de origine americană.

În anul 1988, cărţile VISA şi MasterCard erau acceptate de aproape 7.000.000 de instituţii în mai mult de 160 de ţări, Diners Club este prezentă în 163 de ţări şi mai mult de un milion de instituţii acceptă această carte deţinută de peste 5.500.000 de purtători, iar cardurile American Express sunt acceptate de mai mult de 2.200.000 instituţii din întreaga lume, la data de 31.12.1987, numărându-se 26.600.000 de purtători de cărţi American Express.

O expansiune aproape explozivă a avut dezvoltarea cărţilor bancare în Franţa . Astfel, în anul 1971, aproape 130 de bănci franceze au creat grupul “Cartea Albastră“, destinat favorizării şi dezvoltării cărţii cu acelaşi nume. Câţiva ani mai târziu, în anul 1977, grupul respectiv a aderat la reţeaua internaţională VISA. În anul 1977, administraţia P.T.T. a creat şi ea prima sa carte de retragere a numerarului, apoi, a aderat la grupul “Cartea Albastră“, întărind poziţia reţelei “Albastru“. În anul 1978, Creditul Agricol a cumpărat societatea Eurocard France şi a vândut în anul 1983 jumătate din capitalul său societăţii Creditul Mutual,favorizând dezvoltarea celui de-al doilea sistem de plată internaţional Eurocard / MasterCard, şi crearea în Franţa a reţelei “Verzilor”.

Pentru a pune capăt acestei multiplicări a marilor familii de cărţi de plată (în principal “Albaştrii” şi “ Verzii ”) care prejudicia la urma urmelor utilizatorii ce nu puteau să se folosească de cartea lor decât într-un număr limitat de automate bancare iar comercianţii trebuiau să dispună de mai multe tipuri de astfel de echipamente, în 1984, în Franţa, a fost inventată “ interbancaritatea”.

Acest concept s-a concretizat într-o nouă entitate juridică, grupul “Cărţilor Bancare”, format din băncile emiţătoare ale “Cărţii Albastre” şi din gruparea Eurocard France. Primul dintre obiectivele propuse de acest nou grup a fost crearea unui produs care să aibă caracteristicile unui mod de plată adecvat, adică acceptabilitatea şi universalitatea. Era vorba de o extindere a unei idei apărute încă de la începuturile cardului şi anume de a concepe un card interbancar unic, venindu-se astfel şi în întâmpinarea comercianţilor, care nu priveau cu ochi buni perspectiva unei multitudini de carduri incompatibile.

Un mijloc de plată neutru ar fi asigurat deci, libera alegere a comerciantului şi ar fi evitat din partea acestuia investiţii costisitoare şi inutile.

Odată cu apariţia noilor tehnologii (on-line, off-line, card cu memorie, etc.), trebuiau luate decizii şi făcute investiţii care erau la îndemâna unei singure bănci, oricât de puternică ar fi fost ea. De asemenea, trebuia stabilită o legătură între un mijloc de plată folosit în mod curent în Franţa şi asociaţiile internaţionale emiţătoare de carduri.

Sistemul creat în 1984 oferea, din acest punct de vedere, o soluţie originală, asigurând o largă deschidere către sistemele internaţionale de carduri şi păstrând, în acelaşi timp, controlul operaţiunilor interne de către băncile franceze. Se puneau astfel bazele unui sistem naţional de plăţi prin intermediul cardurilor,sistem ce urma să fie gestionat de noul grup.

În perioada ce a urmat, s-au realizat progrese remarcabile. Astfel, în anul 1985 a fost pusă la dispoziţia clienţilor o reţea densă de automate bancare, iar în anul 1986, ofertele băncilor participante s-au îmbunătăţit cu carduri de o factură superioară-Gold pentru Eurocard şi Premier pentru VISA. În anul 1988 numărul tranzacţiilor efectuate cu noile carduri ce purtau logo-ul “CB”a depăşit pragul de 1 miliard, iar în 1991, se înregistrau peste 500.000 de comercianţi afiliaţi, cifră ce reprezenta aproape 2 / 3 din numărul total al comercianţilor francezi.

În aceeaşi perioadă îşi fac apariţia şi primele cărţi de plată private (mono-comerţ). Născute din necesitatea de a cunoaşte mai bine comportamentul clientelei şi din dorinţa de a obţine o eficienţă mai mare a vânzărilor prin evitarea costurilor legate de manipularea cecurilor şi a numerarului, aceste carduri se află actual într-o continuă expansiune.

Având drept obiectiv de a concura cu băncile, marii emitenţi (lanţurile de magazine Auchan,Carrefour, Fnac, Nouvelles Galeries) îşi diversifică permanent facilităţile de plată prin carduri oferite clienţilor lor.