Sistemul financiar bancar românesc în contextul integrării europene

1.Sistemul financiar bancar românesc în contextul integrării europene

Sistemul financiar al unei ţări reprezintă un ansamblu de elemente sau categorii financiare, caracterizat prin legături organice între componentele sale, care îi imprimă un caracter unitar, de sistem.

Sistemul bancar reprezintă ansamblul instituţiilor, relaţiilor financiar-bancare, normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacţionează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite şi distribui sub formă de credite fonduri financicare, precum şi de a oferi facilităţi, inclusiv sisteme de părţi, pentru diverşi agenţi economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoanele fizice.

1.1.Adaptarea legislaţiei bancare din România la standardele europene

Procesul integrării României în structurile Uniunii Europene, a fost un eveniment care şi-a pus amprenta asupra activităţii bancare, devenind o necesitate restructurarea sectorului bancar pentru susținerea financiară a tuturor activităților economice necesare procesului de reformă a economiei românești.

Sistemul legislativ privind reglementările activităţii bancare, a fost adaptat continuu la noile realităţile, începând 1990. Modificările legislative îndreptate în direcţia adoptării acquis-ului comunitar în domeniul bancar au vizat, în principal, aspecte precum:

- Independența băncii centrale;

- Cerințe de prudențialitate în activitatea de creditare a băncilor comerciale;

- Standardizarea codificării conturilor bancare;

- Liberalizarea treptată a transferurilor valutare;

- Adaptarea reglementărilor la cerințele de combatere a spălării banilor, etc.

Emiterea de legi şi de ordonanţe de urgenţă, reglementează activitatea bancară. În cadrul României activitatea bancară este aliniată la legislaţia europeană şi cea internaţională, prin regulamentele comunitare.

Regulamentele comunitare sunt acte juridice obligatorii în toate elementele lor şi direct aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene (art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Statele membre trebuie să realizeze toate demersurile pentru a se asigura că regulamentele sunt aplicate efectiv în dreptul lor naţional.

Implementarea actelor normative corespunzătoare domeniului bancar se realizează prin modificarea Legii nr.58/1998- Legea bancară pe etape. Această lege conţine prevederi cu referire la domeniul de aplicare, definiţii ale noţiunilor specifice sistemului bancar, interdicţii, activităţi permise bancilor, autorizarea sau retragerea autorizaţiei, organizarea şi conducerea băncilor, conflictul de interese, cerinţe operaţionale, transferul de fonduri, supravegherea prudenţială a băncilor.

Pentru prima dată Legea bancară nr. 58/1998 este modificată şi completată în anul 2003, ca urmare a emiterii Legii nr. 485/2003. Astfel este armonizată legistalaţia bancară românească cu dispoziţiile următoarelor directive: Directiva 2000/12/CE, Directiva 2000/28/CE, Directiva 2000/46/CE şi Directiva 2001/24/CE.

În 2004 a intrat în vigoare Legii nr. 297/28.06.2004 privind piaţa de capital şi astfel au fost eliminate restricţii care priveau valorile mobiliare şi bursa de valori.

La sfârşitul anului 2004, prin emiterea Legii nr. 443/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, s-a acţionat în următoarele direcţii:

- clarificarea statutului instituţiilor de credit din UE în raport cu cele din afara UE;

- eliminarea, începând cu data aderării, a cerinţelor privind cunoaşterea limbii române şi a cerinţelor de studii (educaţie) pentru conducătorii sucursalelor şi filialelor instituţiilor de credit din UE;

- introducerea nivelului minim al capitalului iniţial în textul legii;

- renunţarea la evaluarea cererii de autorizare a unei instituţii de credit din perspectiva condiţiilor existente în piaţă;

- reflectarea într-un mod cât mai fidel posibil a structurii Directivei 2000/12/CE în cuprinsul Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr. 122/2004 este o altă reglementare comunitară pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. Alte reglementări sunt cuprinse în acordul de la Basel II, care presupune înglobarea noilor cerinţe de capital, în cadrul legislaţiei naţionale prin Directiva nr.2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit şi a Directivei nr.2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit.