Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

Cap. I Istoricul sistemului instituțional european

I.1. Instituţiile Uniunii Europene- cadrul general

Uniunea Europeană este fundamentată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, primatul legii și respectul pentru drepturile omului.

Conform Constituţiei Europene, aceste valori sunt comune statelor membre, intr-o societate in care predomină pluralismul, non-discriminarea, toleranţa, justiţia, solidaritatea și egalitatea intre femei si bărbaţi.

Principalele obiective ale Uniuni Europene sunt:

• să promoveze pacea, propriile valori si bunăstatrea cetaţenilor săi;

• să ofere cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, justiţie și securitate fară bariere interne, și o piaţă internă in care competiţia să fie liberă și nedistorsionată;

• să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a Europei prin creștere economică echilibrată și stabilitatea preţurilor;

• in relaţiile cu exteriorul, Uniunea iși va promova valorile și interesele contribuind la pace, comerţ liber, solidaritate și respect, eradicarea sărăciei, protecţia drepturilor omului, respect faţa de principiile Cartei Naţiunilor Unite.

• in indeplinirea obiectivelor sale, Uniunea va folosi mijloace compatibile cu competenţele care ii sunt atribuite prin Constituţie.

Principiile fundamentale după care se ghidează UE sunt:

• principiul transferului de competenţe: Uniunea actionează in limitele competenţelor stabilite prin Constituţie de statele membre; competenţele care nu sunt atribuite Uniunii raman apanajul statelor membre.

• principiul subsidiaritaţii: in domeniile care nu cad in competenţa sa exclusivă, Uniunea va acţiona numai dacă și in măsura in care obiectivele acţiunilor propuse nu pot fi suficient atinse de statele membre.

• Principiul proporţionalitaţii: acţiunile Uniunii nu pot depășii ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele propuse.

Spre deosebire de instituţiile clasice ale dreptului internaţional-instituţiile europene indeplinesc funcţii:

a. legislative;

b. executive;

c. judecatorești;

Aceste funcţii sunt indeplinite in cooperare și nu in confruntare cu instituţiile nationale, așa cum și normele comunitare se aplică cu suportul normelor naţionale, prin armonizarea legislaţiei in cadrul ordinii juridice comunitare.

Instituţiile europene au apărut in procesul dezvoltarii relaţiilor comunitare, fiind concepute ca mecanisme menite „sa pună in opera deciziile adoptate de statele membre la nivel european”.Funcţiile acestor instituţii sunt independente aflandu-se intr-un raport de complementaritate, determinat de scopurile comune pe care le urmăresc in plan european și in raporturile cu statele din celelalte zone ale lumii.

Cadrul instituţional

Uniunea Europeană are personalitate juridiă proprie. Conform Constituţiei Europene, sistemul instituţional al Uniunii Europene este compus din cinci instituţii principale:

- Parlamentul European;

- Consiliul European;

- Consiliul Uniuni Europene(Consiliul de Miniștri);

- Comisia Europeană;

- Curtea Europeană de Justiţie;

Curtea de auditori, care fusese considerată o instituţie principală, iși pierde acest statut, devenind instituţie secundară și anume Banca Centrala Europeana.Cele doua instituţi secundare sunt independente de celelalte instituţii in exercitarea funcţiilor lor. Există de asemenea doua organisme consultative, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, cărora nu li se conferă statutul de instituţii. In sfarșit, functionează o serie de agenţii descentralizate ale Uniunii Europene.

Cadrul instituţional al UE

Sursa : Constituţia Europeană

Acest cadru instituţional al Uniunii Europene trebuie sa ii promoveze valorile, să-i indeplinească obiectivele, să- i servească interesele, ca și interesele cataţenilor și ale statelor membre, să asigure consistenţa, eficienţa și continuitatea politicilor și acţiunilor sale.

I.2. Cronologia instituţiilor europene și a dinamicii integrarii

Data Evenimentul

17 martie 1948

16 aprilie 1948

29 ianuarie1949

4 aprilie 1949

5 mai 1949

18 aprilie

25 aprilie

iulie 1978

ianuarie 1973

9-10 decembrie 1974

martie 1979

iunie 1979

ianuarie1981

ianuarie 1986

Iulie 1989

7 februarie 1992

septembrie 1993

iulie 1998

26 februarie 2001

1 ianuarie 2001

mai 2004

25 octombri 2004

1 ianuarie 2007

- Pactul de la Bruxelles care infinţeaza Uniunea Occidentală

- Organizaţia Europeana pentru cooperare Economica(OECE)

- Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER sau Comecon, după sigla anglo-americană)

- Pactul Atlanticului de Nord(NATO)

- Consiliul Europei

- 1951 tratatul de la Paris privind infiinţarea Comunitaţii Europene a Carbunelui și a Oţelului(CECO)

- Tratatul de la Roma, privind infiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE, viitoare UE). Mmbrii fondatori: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg

- Tratatul de la Roma, privind infiinţarea Comunităţii Europene Energiei Atomice(CEEA)

- Introdecerea tarifului Vamal Extern Comun

- Marea Britanie, Irlanda și Danemarca aderă la CEE

- Summit-ul de la Paris, in urma caruia se decide infiinţarea Consiliului European

- Introducerea Sistemului Monetar European

- Prima alegere a Parlementului European prin vot universal direct

- Grecia aderă la CEE

- Spania și Portugalia aderă la CEE

- Lansarea programului PHARE pentru Europa de Est

- Se semneaza Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană

- Intra in viguare Tratatul de la Maastricht transformarea CEE in Uniunea Europeană ; inuarie 1995 Austria, Suedia și Finlanda aderă la UE

- incepe oficial activitatea Băncii Centrale Europene

- Tratatul de la Nisa care permite extinderea pe scara largă a UE

- Punerea in circulaţie a monedei euro

- Polonia, rep. Ceha, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru și Malta aderă la UE

- Constituţa Europeană este semnată

- Romania și Ungaria aderă la UE