Strategii și politici de creditare ale băncii

Creditul bancar

Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanţilor (agenţi economici sau persoane fizice) de către instituţiile specializate - denumite instituţii bancare - sub formă bănească, pentru un timp determinat, ce va fi rambursat în viitor, la o anumita dată, fiind însoţit de dobândă.

Organizarea deservirii financiar-creditare a întreprinderilor, organizaţiilor, populaţiei joacă un rol important în dezvoltarea economiei, în dezvoltarea structurilor financiar-economice şi în tendinţa de a ridica nivelul de trai al populaţiei. Evoluţia sistemului de credit se determină în mare măsură de si¬tuaţia economică din ţara dată. Fiecare etapă a dezvoltării istorico-economice a societăţii corespunde unui tip de sistem de credit, care determină cerinţele la etapa de dezvoltare a omenirii. Mecanismul de funcţionare a sistemului de credit se schimbă în funcţie de schimbarea structurii de organizare, de execu¬tarea obligaţiunilor de creditare sub diferite forme, de metodele şi procedeele utilizate.

Sistemul de credit se caracterizează prin totalitatea instituţiilor bancare şi creditare cu drept de a organiza şi a executa operaţiunile de creditare într-o anumită ţară la o anumită etapă a dezvoltării economice. Prin sistemul de credi¬tare se subînţelege totalitatea elementelor ce determină organizarea procesului de creditare (metodologia si tehnologia), precum şi reglementarea acestuia în conformitate cu principiile şi normele de creditare.

Sistemul de credit evidenţiază două nivele de organizare a operaţiunilor de cre-ditare: sistemul instituţiilor bancare şi sistemul instituţiilor nebancare. Sistemul bancar este reprezentat de banca centrală a statului şi de diverse tipări de bănci, iar cel nebancar este reprezentat de instituţiile financiar-creditare specializate.

Creditul bancar, ca şi moneda, este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Pentru o activitate prosperă a întreprinderilor industriale şi a altor ramuri ale economiei naţionale, un rol semnificativ îl au relaţiile de creditare şi de decontare cu băncile care au drept obiectiv consolidarea eco¬nomiei, extinderea producţiei, soluţionarea problemelor sociale.

STRATEGII ŞI POLITICI DE CREDITARE ALE BĂNCILOR

Politica de credit stabileşte obiectivele şi priorităţile activităţii creditare a băncii, mijloacele şi metodele de realizare a acestora precum şi principiile şi schema organizării procesului de creditare. Politica de credit creează baza procesului de creditare a băncii în concordanţă cu strategia şi activitatea acesteia fiind condiţia necesară în cadrul elaborării procedurilor şi standardelor ce reglementează procesul de creditare.

Ea este strategia şi tactica băncii în domeniul operaţiunilor de creditare fiind stabilită de către bancă în baza legislaţiei în domeniu.

Astfel politica de creditare a băncii trebuie:

- Să stabilească cum va fi organizat serviciul de creditare;

- Să stabilească diferite niveluri de delegări funcţii şi responsabilităţi;

- Să stabilească comitetul de creditare şi funcţiile lui;

- Să descrie procesul de aprobare a creditului;

Politica de creditare trebuie să indice clar structura departamentului de creditare care poate fi format dintr-o secţie sau mai multe. Politica de creditare trebuie să stabilească cine în bancă va poseda dreptul de a aproba fiecare tip de credit şi va stabili cerinţele băncii faţă de gaj şi alte forme de asigurare a creditelor. Banca va specifica tipurile de gaj acceptate pentru fiecare tip de credit luînduse în consideraţie lichiditatea gajului. De asemenea prin intermediul politicii de creditare banca va stabili o metodă de determinare a valorii corecte a gajului şi apreciere a valorii lui în timp. Politica de creditare va stabili coeficientul minim pentru gaj, fiind necesar de a asigura ca valoarea gajului să fie suficientă pentru a acoperi suma datorată băncii.( nu mai puţin de 120-140%, de obicei).

Politica de credit determină direcţiile de bază ale activităţii de credit. Ele la rîndul său pot fi tratate drept o sistemă de realizare a direcţiilor adoptate ale politicii de credit. Politica de credit trebuie să releve următoarele elemente de bază

- organizarea activităţii creditare;

- gestiunea portofoliului creditar;

- controlul asupra creditării;

- principiile de determinare a competenţelor;

- criteriile generale de selectare a creditelor;

- limitele pe direcţii separate de creditare;

- principiile monitoringului creditar;

- formarea fondului de risc.

La compartimentul “Organizarea procesului de creditare” sunt determinate competenţele de luare a deciziilor ale departamentelor antrenate în procesul de creditare. Astfel, obligaţiunile de bază ale specialistului credite constau în perfectarea contractului de credit, colectarea informaţiei necesare, pregătirea actelor aferente creditului, determinării nivelului de risc şi deservirii curente – urmărirea creditului pînă la achitarea integrală a acestuia.