Structura sistemelor financiare contemporane

Necesitatea si specificul institutiilor de credit: functii si rol

Institutiile de credit reprezinta denumirea generala a bancilor, deoarece sunt intreprinderi care prin obiectul lor de activitate desfasoara tranzactii pe piata monetara si de capital.

In institutiile de credit se colecteaza banii din depozitele persoanellor particulare, ale intreprinderilor si ale institutiilor publice. Acesti bani sunt imprumutati, mai departe, de catre institutiile de credit sub forma creditelor.

In peisajul bancar actual, alaturi de Banca Centrala, functioneaza bancile de depozit sau bancile comerciale orientate spre activitati pe termen lung, si institutiile bancare pe termen lung. In categoria acestora din urma putem incadra: bancile de afaceri sau bancile de investitii (Franta si SUA), si bancile de piata (Marea Britanie). Singura tara care face exceptie de la aceasta clasificare este Germania, datorita bancilor sale universale.

In ultimele decenii, ca urmare a globalizarii financiare, se constata o dezvoltare a vocabularului din acest domeniu, retinand atentia urmatorii termini: banca universala si banca specializata; banca de gros sau cu amanuntul, banci intreprinderi sau banci particulare; banci de retea sau banci de piata; banca globala, banca la distanta, banca cibernetica; banca multimedia, banca digitala si banca virtuala.

Pentru a evidentia rolul institutiilor de credit, este necesara situarea acestora in cadrul sistemului financiar, al carui element principal il constituie. Pe plan financiar, exista, la nivelul unei economii doua categorii de participanti, ale caror preocupari sunt complementare, respectiv cei care au necesitati de finantare si care doresc procurarea de resurse si cei cu capacitati de finantare si care doresc plasarea eficienta a resurselor lor. Functia sistemului financiar este de a asigura “interfata” dintre agentii excedentari si cei deficitari.

Prin urmare, intr-o economie, institutiile de credit joaca un dublu rol:

1. Cel de intermediere intre agentii debitori si creditori din economie.

Spre deosebire de vanzatorul individual, banca detine informatii economice care o pot ajuta in luarea deciziilor pentru a efectua imprumuturi, avand acces privilegiat la informatiile cu privire la potentialii creditori cu cont la banca. Nu este posibil ca aceste informatii sa fie vandute sau accesate de alte persoane, institutii, si astfel banca le utilizeaza cu scopul de a-si mari portofoliul de imprumuturi.

2. Un alt rol al bancilor este de a oferi lichiditate clientilor. Cei care realizeaza un depozit, cei care se imprumuta de la banca si cei care ofera imprumuturi (persoane sau institutii) au preferinte diferite pentru lichiditate. Clientii doresc sa-si poata retrage banii din conturi oricand. In mod normal, firmele doresc sa aiba acces la fondurile de imprumut si sa le poata restitui atunci cand obtin profit, ce nu poate fi realizat decat dupa un anumit numar de ani. Prin imprumutarea de fonduri,depunatorii sunt practic de acord sa renunte la economiile prezente in favoarea celor viitoare. Este posibil ca preferinta pentru lichiditate sa se poata schimba in timp datorita unor evenimente neasteptate. In cazul in care clientii isi fac depozite la termen cu o maturitate fixa (de exemplu 3 sau 6 luni), ei se asteapta sa retraga banii la cerere, platind in schimb penalitati.

Functiile traditionale ale institutiilor de credit vizeaza patru tipuri de operatii, strans legate intre ele:

- Distribuirea de credite;

- Colectarea de depozite;

- Operatiuni interbancare;

- Gestionarea mijloacelor de productie.

Selectie adversa si hazard moral: cai de rezolvare a acestor probleme

Analiza influentei problemelor de asimetrie a informatiilor asupra comportamentelor economice ale institutiilor financiare poarta numele de “teoria decident-agent”. Aceasta teorie poate fi explicata prin natura contractelor intre actionarii unei banci si conducere, intre banca si oficiile sale, intre banca si debitorii sai si intre depunatori si banca. Aceste probleme apar deoarece conducerea sediului central nu poate observa si/sau nu are informatii corecte cu privire la activitatea agentiilor si sucursalelor. De exemplu, actionarii bancilor nu pot observa fiecare decizie manageriala, de asemenea nici depunatorii nu pot monitoriza activitatea bancii.

Figura 1. Teoria principal(decident)-agent

Asimetria informatiilor

Pentru a intelege notiunea de selectie adversa si cea de hazard moral, trebuie sa definim conceptul ed asmietrie a informatiilor.

Dupa cum stim, informatia este o variabila strategica de prima importanta, cu distributie neuniforma in randul agentilor economici, care determina luarea deciziilor in planul vietii financiare.