Studiu de Impact Cantitativ Privind Trecerea de la Metoda Standard la Cea Avansată în Cazul Riscului de Credit

Introducere

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste reglementări. Această importanţă deosebită care se acordă capitalului bancar se datorează faptului că băncile sunt, de fapt intermediari pe piaţa financiară şi astfel nu-şi folosesc decât într-o măsură foarte mică propriile resurse.

Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Situaţia economică şi financiară a agenţilor economici şi a persoanelor fizice este îmbinată în procesul serviciilor bancare şi orice destabilizare a băncilor poate conduce la multiple fenomene de criză în economie, în viaţa întreprinderilor şi a familiilor.

Reglementările elaborate de Banca Naţională a României sunt aliniate la standardele internaţionale în materie, fiind în concordanţă atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.

În acest context, în lucrarea de faţă dorim să subliniem atât aspecte teoretice, cât şi practice, pe baza unor date ipotetice, referitoare la adecvarea capitalului utilizând abordările standard şi avansată conform Acordului de Capital Basel II.

1. Aspecte teoretice privind abordarea standard şi cea avansată în cazul riscului de credit

În activitatea sa, banca este expusă în special riscului de credit, acesta fiind cel mai important tip de risc cu care se confruntă.

Riscul de credit înglobează atât riscul din activitatea de creditare propriu – zisă, cât şi din alte tranzacţii iniţiate pentru clienţii băncii, precum: emiterea de scrisori de garanţie, deschiderea/ confirmarea de acreditive, scontarea unor efecte de comerţ prezentate de clienţi, investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare, alte facilităţi acordate clienţilor.

Putem aprecia Riscul de credit ca fiind pierderea potenţială în termeni de valoare de piaţă generată de apariţia unui eveniment de credit. Un eveniment de credit are loc atunci când are loc o modificare în abilitatea unei contrapărţi de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale.

Obiectivul administrării riscului de credit este maximizarea profitului prin menţinerea expunerii la riscul de credit în limite acceptabile.

În acest context, politica băncii de administrare a riscului de credit, promovează un set de principii şi practici coerente, orientate către următoarele direcţii principale:

- Stabilirea unui cadru şi a unor parametri adecvaţi de risc de credit;

- Promovarea şi operarea unui proces sănătos şi solid de acordare credite;

- Promovarea şi menţinerea unui proces adecvat de administrare, măsurare şi monitorizare credite;

- Asigurarea unui control permanent asupra calităţii portofoliului de credite acordate.

1.1. Metoda standard

Metoda standard se aseamănă în principiu cu vechea procedură. Dar clasele de risc sunt mai bine diferenţiate decât în trecut, astfel că cerinţele de capital sunt evaluate mai precis.

În abordarea standard, ponderile sunt acordate în funcţie de tipul statului/instituţiei creditate şi în funcţie de rating-ul acestora.