Studiu monografic BRD

1. Caracteristicile economice ale pieței persoanelor fizice și a firmelor

În piață sunt prezenți clienții și cumpărătorii. În sectorul bancar aceștia sunt reprezentați de personae fizice sau juridice și respectiv societățile bancare adică băncile comerciale.

Din punct de vedere al clientului el dorește ca serviciile oferite de către bancă să fie în beneficiul clientului. De exemplu în cazul acordării unui credit, după părerea clientului, banca ar trebui să perceapă o dobândă cât mai mica, astfel încât banca să atragă cât mai mulți client. Clientul mai dorește ca să poată avea la dispoziție mai multe tipuri de credit, astfel încât cel ales să fie conform necesităților lui. În cazul depozitelor, clientul dorește o dobândă bonificată cât mai mare, pentru ca acesta să fie atras de oferta băncii ajungând în cele din urmă să depnă un deposit, în caz contrar clientul își dă seama ca un deposit nu este așa de profitabil.

Din punct de vedere al băncii dorința ei este de ași recupera suma acordată clientului și dobânda și ca nerambursarea creditelor să nu fie un risc major și a obține profit

Pentru ca relața să se desfășoare în bune condiții este nevoie de stabilirea unor obiective commune și alegera soluției care să corespundă necesităților ambilor parteneri, adică a băncii și a clientului.

2. Miza economică a relației cu clienții

Relația dintre client și bancă este strâns legată, necesită profesionalism, avantajele fiind de ambele părți. Clienții instituțiilor bancare sunt de două tipuri: persoane fizice și persoane juridice. În funcțiile de beneficiile pe care le oferă banca, clienții își desemnează banca la care ei doresc să facă depozite, diverse operațiuni, precum și să ia credite, dacă la rândul lor îndeplinesc anumite condiții. Banca își selectează și ea potențialii clienți, verifică adresa, naționalitatea, situația financiară, bonitatea. Banca, odată ce și-a câștigat un client, dorește să-și păstreze relația cu el pentru a obține profit. Principiul cel mai important pe care se bazează relația dintre client și bancă este încrederea. Acest principiu le da siguranță clienților băncii să ia decizii cu privire la efectuarea operațiunilor.

Relația dintre client și bancă se desfășoară în mod sistematic, obiectivul băncii fiind de a îndeplini necesitățile clienților. Desfășurarea relației trebuie să se realizeze în bune condiții și să fie bazată în primul rând pe comunicare.

O altă latură foarte importantă în ceea ce privește gradul de siguranță al clientului cu referire la bancă, îl constituie imaginea băncii, calitatea produselor și serviciilor oferite, cât și nivelul de modernizare tehnologică. Pregătirea permanentă a personalului băncii și informarea corectă a clientului denotă o creștere calitativă a relației dintre aceștia.

În urmă unei relații solide dintre bancă și client rezultă următoarele beneficii: loialitate, încredere, clienți mulțumiți, personal bine pregătit.

3.Principiile și cadrul legal utilizat în activitatea bancară

Principiile utilizate în activitatea bancară sunt:

- Principiul prudenței: conform căreia băncile acordă credite solicitanților care dau dovadă de credibilitate și încredere privind rambursarea creditelor contractate. De regulă, sunt constituite garanții.

- Principiul garantării creditelor: se realizează de regulă cu garantarea unor bunuri imobile sau imobile. Garantarea creditelor se face deoarece banca este supusă unui risc în ceea ce privește rambursarea creditelor de către clienți.

- Principiul rambursării creditelor: conform căruia persoanele ce au contractat un credit trebuie să-l ramburseze la termenele stabilite în urma negocierii clientului cu instituția bancară.

Cadrul legal după care se ghidează activitatea bancară este alcătuit în primul rând,de informațiile consemnate în „Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul BNR.”

În al doilea rând,instituțiile bancare din România urmează prevederile din noua lege bancară,adică din „OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului”. Această lege se aplică instituțiilor de credit,persoanelor juridice din România,dar și sucursalele unor instituții bancare străine ce își desfășoară activitatea pe teritoriul țării.

Conform ordonanței de urgență,banca centrală este singura autoritate cu capacitate de control și supraveghere asupra activității instituțiilor de credit.

În cazul în care,instituțiile de credit ajung în stadiul de insolvență,acestea trebuie să urmeze reglementările din „Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență”.

Capitolul 1: Organizarea sistemului bancar românesc

Sistemul bancar reprezintă totalitatea instituțiilor care au ca scop principal mobilizarea de resurse bănești, cât și oferirea de avantaje, sistemul funcționează conform legislației în vigoare, după norme și principii bine definite.

Sistemul Bancar din România s-a perfecționat abia în anul 1880, în același timp cu Bănca Naționala a României (BNR). Odată ce a pătruns capital străîn străin în țară noastră, sistemul bancar a remarcat o dezvoltare din punct de vedere economic, cât și financiar.

1. Diferitele instituții de credit

Instituțiile de credit constituie totalitatea entităților care au ca scop bine definit atragerea de depozite de la clienții băncii sau a fondurilor rambursabile, instituțiile acordă diferite tipuri de credite persoanelor (dacă îndeplinesc anumite condiții în functie de categoria de client) care le solicit, din depozitele constituite la banca de clienții săi. Astfel, instituțiile de credit funcționează în economie ca un tot unitar, ca un circuit, prin care, cu cât sunt constituite mai multe depozite la bănci, cu atât sunt acordare mai multe credite.

Conform OUG 99/2006 principalele instituții de credit din România sunt:

- Bănci;

- Organizații cooperatiste de credit;

- Bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;

- Bănci de credit ipotecar;

- Abrogate.

a) Băncile sunt acele instituții de credit, dar și financiare, care au ca scop central atragerea de resurse bănești, pot acordă împrumuturi pe diverse termene, oferă produse și servicii de calitate clienților săi, realizarea operațiunilor de viramente, emit bancnote, utilizează instrumente de plată specifice, personalul băncii nu oferă informații clienților cărora nu le-a fost acceptat dosarul de credit (secret bancar), iar operațiunile desfășurate la ghișeu dintre client și angajat dispun de confidențialitate maximă.

b) Băncile ipotecare sunt acele tipuri de instituții care prin natură lor nu pot atrage depozite, dar care pot emite obligațiuni ipotecare, și ca specific al băncii, acordă credite pe termen lung atunci când se dorește cumpărarea unui imobil sau construcția lui. De menționat este faptul că băncile cer garanții la acordarea creditelor.