Studiu Monografic BRD

Istoria B.R.D. dateazǎ din anul 1923, când Societatea Naţionalǎ pentru Credit Industrial a fost înfiinţatǎ ca instituţie naţionalǎ. La 1 Decembrie 1990, BANCA ROMÂNǍ pentru DEZVOLTARE a fost înfiinţatǎ ca o bancǎ comercialǎ cu statutul legal de companie pe acţiuni, preluând activele si pasivele Bǎncii de Investiţii.

Banca Romanǎ pentru Dezvoltare este una din bǎncile de prestigiu şi cu traditie în mediul bancar românesc. Acţionând pe baza unor strategii şi politici flexibile, cu prudenţa impusǎ de evoluţia mediului economic, B.R.D. a reuşit sǎ se adapteze cerinţelor economiei de piaţǎ actuale, concomitent cu dezvoltarea sa permanentǎ sub aspect organizaţional, patrimonial şi financiar.

La inceputul anului 1999, Banca Românǎ pentru Dezvoltare a devenit prima bancǎ privatizatǎ din sistemul bancar românesc, prin achiziţionarea de cǎtre GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE a pachetului majoritar de acţiuni (51%).

Achiziţionarea de cǎtre Groupe Société Générale a reprezentat un succes din cel puţin trei puncte de vedere:

- calitatea parteneriatului – Société Générale situându-se printre primele 10 grupuri bancare din lume;

- recunoaşterea de cǎtre partenerul francez a activitǎţii multifuncţionale a BRD ca şi adoptarea de cǎtre Société Générale a obiectivelor strategice ale BRD privitoare la extinderea si diversificarea activitǎţii;

cuantumul afacerii – creşterea de capital.

Evolutia post-privatizare a BRD-SG este consideratǎ de preşedintele Bogdan Baltazar ca fiind foarte bunǎ: acum, banca are 13% din totalul activelor bancare, 19% din totalul împrumuturilor cǎtre clienţi, 19% din creditele neguvernamentale şi 18% din depozitele populaţiei. Nivelul creditelor neperformante este foarte scǎzut, de numai 4%, iar coeficientul de solvabilitate al bǎncii este de peste 20%. În ceea ce priveşte serviciile speciale oferite populaţiei, de la zero carduri în noiembrie '99, s-a ajuns acum la circa 250.000.

Banca se află în acest moment în plin proces de restructurare al cărui scop este mai buna repartizare a sarcinilor şi responsabilităţilor între diverse departamente, direcţii şi sucursale şi creşterea a eficienţei fluxului de informaţii în cadrul băncii. În plus fluxul de informaţii din cadrul băncii este în acest moment lung şi complicat ceea ce duce la apariţia de întârzieri în centralizarea dosarelor de către Centrală.

1. Studiul sistemului informaţional al organizaţiei

Ca orice bancă, S.C. B.R.D. S.A. întreţine în activitatea sa curent-operativă relaţii cu toţi cei care acţionează asupra conturilor sale sau ale clienţilor ei. De asemenea se exercită o serie de relaţii permanente între unităţi operaţionale şi funcţionale ale întreprinderii bancare.

Toate aceste activităţi şi relaţii se materializează în evenimente pe care instituţia B.R.D. trebuie sa le organizeze în cadrul sistemului sau informaţional pentru profitabilitatea activităţii sale, corespunzător exigenţelor ce decurg din aplicare în practică a cerinţelor mecanismelor economiei de piaţă .

Realizarea acestui deziderat presupune organizarea sistemului informaţional al B.R.D. potrivit situaţiilor actuale, ţinând seama de realizările în acest domeniu pe plan internaţional şi realizarea unei educaţii în acest sens a personalului propriu, personal ce trebuie să fie în măsură a gestiona corect informaţia bancară cu costuri cât mai mici şi utilitate cât mai ridicată.

Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale, format în general din echipamente, metode, tehnici, procedee, modele, personal utilizate în interacţiune prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control.

Acest sistem de control/conducere intră în legătură cu un sistem operant ce asigură , la rândul său , pentru domeniul bancar transformarea unor fluxuri financiare de intrare în fluxuri financiare de ieşire.

În sistemele bancare evoluate între sistemul de conducere şi cel operativ intervine unul informaţional, definit ca un set finit de concepte, metode, tehnici, procedee, modele, instrumente şi procese utilizate pentru prelucrarea informaţiilor şi a interacţiunilor lor provenite de la sistemul lor operativ, în vederea transformării lor în date ce pot fi furnizate sistemului de conducere în condiţiile de eficienţă economică acceptabilă, într-un context operaţional controlabil, în limitele cadrului legal financiar- bancar, în scopul realizării funcţiilor organismului financiar-contabil şi a atributelor conducerii acestuia (comandă, coordonare, reglare şi control).

Astfel se poate afirma că legătura din activitatea de decizie şi cea operaţională se realizează printr-un flux continuu de informaţii, în cadrul sistemului informaţional bancar.

Acest sistem informaţional bancar lucrează ca un sistem de interfaţă între sistemul decizional şi cel operativ, având la bază un mecanism de freed-back.

Se poate afirma că activitatea bancară de calitate este influenţată direct de organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional, de operativitate, precizia şi calitatea informaţiilor culese, prelucrate şi transmise ca date.

Sistemul informaţional bancar îndeplineşte rolul de prelucrare normală/automată a informaţiilor transmise de către sistemul operant, în scopul furnizării datelor necesare controlului activităţii globale asigurate de către sistemul de conducere.

Practic sistemul informaţional are următoarele funcţii:

1. cunoaşterea funcţionării şi specificul prelucrării realizate la nivelul subsistemului operant;

2. furnizarea de date pertinente, exacte şi operative subsistemului de conducere;

3. implementarea funcţiilor esenţiale relative la informaţiile cu specific financiar-contabil;

4. generarea de informaţii cu caracter particular financiar-bancar;

5. memorarea acestor informaţii;

6. prelucrarea informaţiilor.

O analiză a acestor funcţii ale sistemului informaţional bancar conduce la ideea că acestea pot fi simplificate, diversificate şi exploatate prin intermediul tehnicilor operative.

În aceste condiţii, informatizarea sistemului informaţional cuprinde două nivele distincte:

1. nivelul subsistemului informaţional organizaţional care reflectă activităţile asociate întregului organism financiar-bancar prin prisma informaţiilor, a sarcinilor umane, a sarcinilor informatice, inclusiv a modalităţilor de funcţionare (servicii, manageri, legături informaţionale directe şi indirecte);

2. nivelul subsistemului informaţional informatizat prin care se înţelege memorarea, prelucrarea si transferul automat al datelor prin intermediul sistemelor electronice de calcul şi comunicaţie.

La nivelul operaţional acest sistem informaţional este format fizic din reţele de calculatoare interdependente instalate la nivelul organismului bancar, iar logic din baze de date manipulate prin intermediul unor baze de proceduri şi standarde prelucrate/comunicaţie şi/sau generatoare de sisteme expert.