Studiu monografic - Elementele esențiale ale tehnicilor bancare practicate de băncile comerciale românești

Introducere

1. Caracteristicile economice ale pieței persoanelor fizice și a firmelor

În teoriile economice piața reprezintă un sistem economic ce are în vedere necesarul de produse cerute de populație și capacitatea producătorilor de a le acoperi. ,

Această teorie are la bază un studiu intens și detaliat asupra tipurilor de consumatori, asupra cererii de produse și servicii din toate domeniile.

O primă abordare în ceea ce privește piața persoanelor fizice și juridice poate fi reprezentată ca fiind o bază solidă în ceea ce constăă activitatea bancară.

Putem afirma că cererea de servicii și produse bancare este constituită de către diferite tipuri de clienți, cu nevoi și cerințe diferite iar în această privință băncile își bonifică activitatea structurând clienți.

O asemenea delimitare a clienților pentru oferta de bunuri și servicii bancare este o metodă capabilă să satisfacă cerințele solicitate de către toate tipurile de clientelă, în această segmentare a pieței aflându-se atât persoane fizice cât și juridice.

De ambele părți atât din perspectiva instituțiilor bancare cât și a clienților există așteptări.

Din partea clienților asteptările țin atât de diversitatea produselor ( ceea ce constă în oportunitatea de a-și alege banca potrivită și produsele necesare) cât și de costurile aferente acestor produse și servicii oferite ( aceșta au așteptări ca nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor, să fie unul redus).

Pe partea opusă banca își face așteptări în ceea ce privește evoluția numărului de clienții fideli.

2. Miza economică a relației cu clienții

În ceea ce privește relația băncii cu clienții, aceasta își stabilește o relație bazată pe încredere, deoarece dacă banca nu exprimă încredere clienților nu poate exista nici o relație directă între cele două părți.

Obligațiile în această strânsă legătură sunt atât de partea operatorilor bancari cât și de partea beneficiarilor de produse și servicii bancare.

În acest sistem bancar o pondere destul de importantă o constituie și atitudinea personalului bancar deoarece acesta este primul care are un contact direct cu un potențial client,el este în măsură să aducă la cunoștință oferta de produse și servii bancare, de a-l informa cu privire la avantajele de care poate să dispună ca și consumator de produse bancare.

Clientul pentru bancă reprezintă un factor destul de important deoarece în jurulu lui este focalizată toată atenția cu privire la inovarea și îmbunătățirea produselor solicitate de către acesta.

I. CAPITOLUL 1. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Sistemul Bancar poate fi definit ca ansamblul instituțiilor, relațiilor financiar-bancare, normelor, infrastructurilor cât și tehnicilor ce interacționează în mod complex, având scopul de a mobiliza sub formă de depozite și de a distribui sub formă de credite fonduri financiare, de a oferi facilitate, sisteme de plăți, pentru diferiți agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoanelor juridice .

1. Diferitele instituții de credit

Sistemul financiar bancar are în structura sa o varietate de instituții bancare, fiind grupate după diferite criterii. În contextul bancar se evidențiază următoarele instituții: Banca Centrală, bănci ipotecare, bănci comerciale, cooperative de credit, bănci universale, bănci de economisire și IFN (instituții financiare nebancare).

Banca Centrală se află în vârful piramidei, este o instituție publică independentă, are rolul de emisiune, este răspunzătoare de politica monetară din țară. Aceasta organizează și supraveghează relațiile financiare ale țării, pe plan intern, dar și internațional. Banca Centrală este instituția care emite moneda țării.

Băncile ipotecare sunt instituții de credit, ele își formează resursele din emisiune de titluri cu valoare specifică, acordă credite pe termen lung pentru achiziționare sau construcție de imobile, garanția lor fiind ipoteca.

Băncile comerciale sunt instituții de credit care acordă credite pe perioadă scurtă de timp, realizează depozite, operații de încasări și plăți, schimb valutar etc.

Cooperativele de credit sunt instituții nebancare, formate din persoane fizice, care fuzionează în scopul satisfacerii nevoilor pe care le au în comun. Cooperativele colectează depozite de la persoane fizice și asociați, funcționând pe bază de într-ajutorare.

Băncile universale sunt instituții de credit, acestea desfășoară toate felurile de operații bancare, pe termen scurt și pe termen lung.

Băncile de economisire sunt aproape asemănătoare băncilor comerciale. Acestea colectează depozite de la persoane fizice, cât și juridice, acordându-le sub formă de credite pentru consum sau credite imobiliare.

Instituțiile financiare nebancare sunt diferite de instituțiile de credit. Pe baza condițiilor stabilite de lege, acestea realizează activități de creditare. Realizează activități ca ale băncilor și sunt monitorizate de Banca Centrală.