Taxa pe Valoarea Adăugată

CAPITOLUL 1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

1.1. Trăsături ale taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost introdusă în ţara noastră în decembrie 1992 cu aplicare de la 1 iulie 1993 înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor care s-a comportat decenii de-a rândul ca un impozit universal asupra consumului.

TVA este un impozit indirect, un impozit general pe consum, care se stabileşte asupra operaţiilor privind transferul de bunuri şi prestărilor de servicii cu plată. Fiind un impozit general pe consum, aceasta cuprinde producţia, serviciile şi distribuţia, până la consumatorul final,deci toate stadiile circuitului economic, în prezent fiind reglementată de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu completările şi modificările ulterioare.

Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor şi plăţile efectuate pentru bunuri şi servicii aferente aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

Obiectul taxei pe valoarea adăugată îl constituie: livrările de mărfuri către terţi şi pentru consumul propriu, achiziţiile de bunuri, prestări de servicii, bunurile importate. Taxa se calculează prin aplicarea cotei stabilite prin lege asupra valorii noi adăugate de fiecare agent economic. Practic agentul economic aplică cota de taxă pe valoare adăugată asupra preţului de

vânzare a produselor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Facturile privind cumpărările de materii prime, materiale, consumurile de energie, apă, gaz, facturile telefonice achitate de agentul economic cuprind taxa pe valoarea adăugată calculată asupra valorii facturii. Agenţii economici determină diferenţa dintre taxa pe valoarea adăugată încasată odată cu valoarea facturilor emise şi taxa pe valoarea adăugată plătită pentru facturile primite. Aceastã diferenţă reprezintă taxa pe valoarea adăugată pe care o virează la buget agenţii economici până la data de 25 a lunii următoare. În cazul în care taxa pe valoarea adăugată achitată de agenţii economici altor unitãţi economice este mai mare decât cea încasată diferenţa se regularizează cu bugetul statului, în sensul reţinerii din taxa pe valoarea adăugată datorată în lunile următoare sau se restituie de la buget după caz. Taxa pe valoarea adăugată este calculată şi virată la buget de agenţii economici, dar ea este suportatã de populaţie. Agenţii economici care vând mărfuri către populaţie, prestează servicii sau execută lucrări către populaţie, calculează taxa pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei de taxă pe valoarea adăugată asupra sumei ce reprezintă valoarea mărfurilor, a prestării serviciilor sau a lucrărilor executate şi includ taxa pe valoarea adăugată în

preţul mărfurilor sau în tariful serviciilor. Preţul plătit de populaţie pentru mărfurile cumpărate, pentru servicii şi lucrări prestate de agenţii economici includ taxa pe valoarea adăugată.

1.2. Subiecţii impozabili şi obiectul impunerii fiscal

1.2.1. Subiecţii impozabili în cazul TVA

Au calitatea de subiecţi impozabili în cazul TVA toate persoanele care efectuează în mod independent activităţi economice, care constă în livrări de bunuri, prestări de servicii cu plata sau operaţiuni similare, precum şi importuri de bunuri, indiferent de statutul lor juridic. Referitor la activităţile economice, acestea cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora.

Nu pot avea calitatea de subiecţi impozabili ai TVA: instituţiile publice pentru activităţile pe care le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, neavând relevanţă dacă pentru aceste activităţi percept taxe, redevenţe, cotizaţii sau onorarii.

Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:

a) telecomunicaţii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;

c) transport de bunuri şi de persoane;

d) servicii prestate în porturi şi aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activităţile organismelor de publicitate comercială;

i) activităţile agenţiilor de călătorie;

j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;

k) operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.

1.2.2. Obiectul impunerii fiscale

Pentru ca o operaţiune să facă obiectul impunerii TVA, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

-Respectiva operaţiune să reprezinte o livrare de bunuri, prestare de servicii cu plată sau operaţiuni similare;

-Operaţiunea să fie efectuată de către o persoană impozabilă;

-Operaţiunea rezultă din activităţile producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de servicii, din activităţi agricole şi cele ale profesiunilor libere precum şi din activităţi de exploatare a bunurilor corporale şi necorporale în scopul obţinerii de venit.

Legislaţia în viguare stabileşte bunurile care pot face obiectul operaţiunilor de livrare de bunuri:

-bunurile mobile corporale (mijloace fixedetaşabile, obiecte de inventar, materii prime şi materiale);

-bunuri imobile (locuinţe, construcţii industriale şi agricole, terenuri pentru agricultură, construcţii şi alte amenajări);

-bunuri de natură mobiliară care nu pot fi detaşate fără a li se altera funcţionalitatea sau a antrena deteriorarea imobilelor;

-energia electrică, termică, gazele, agentul frigorific.

Cu privire la livrările de bunuri supuse TVA, acestea presupun trei categorii distincte: livrările de bunuri, operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.

Livrări de bunuri sunt considerate următoarele operaţiuni:

-vânzările de bunuri cu plata în rate

-trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile în schimbul unei compensaţii;

-transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.

Sunt considerate operaţiuni asimilate livrărilor de bunuri următoarele:

-preluarea de către persoanele impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate pentru a fi utilizate în alte scopuri decât pentru activitatea economică sau pentru a fi puse la dispoziţia unor persoane în mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial;

-schimbul de bunuri, privit ca o vânzare concomitentă cu o cumpărare, a fiecărui agent care participă la schimb.