Tehnica decontărilor bancare multilaterale - perioada 1994-2003

INTRODUCERE

Sistemul de plăti realizat de BNR pentru România este consecinta instituirii intre anii 1992 si 1997, a unui cadru legal omogen ,bazat pe legile privind activitatea bancară din 1991.Printre altele ,aceste legi conferă societăilor bancare dreptul exclusiv de a emite si de a gestiona mijloacele de plată si definesc in mod explicit banca centrală-BNR-ca unica instituţie cu funcţie de reglementare in domeniul plătilor

Incepând cu aprilie 1995,moment de la care a devenit operaţional noul sistem al BNR –de fapt, până in prezent, singurul sistem de plăţi interbancare de importanţă si cumprindere natională-banca centrală a ţarii a promovat in mod constant integrarea deplină intre toţi participanţii la acest sistem ,cărora le prestează servicii de decontare intermediară si finală -în calitate de clienţi şi cu scopul de a intensifica competitia intre aceştia , astfel incât să se obţină o imbunătăţire a calităţii serviciilor bancare de plăţi prestate de bănci agenţilor economici si populaţiei si o sporire a utilizării fondurilor băncii centrale ca sursă a siguranţei şi stabilităţii intregului sistem financiar

Sistemul National de Plăti al BNR asigură rezolvarea , in aceasta formulă temporară si dictată de considerente istorice , a problemelor noncompetitive ale participanţilor , precum si satisfacerea unor interese publice majore , fara alternativă în a responsabiliza legal vreo altă instituţie publică

Realizările cele mai importante si fără precedent in istoria bancară a României, datorate Sistemului Naţional de Plăţi al BNR , sunt:

- Principalele instrumente de plată cunoscute pe plan mondial sunt accesibile utilizatorilor români într-o formă standardizată la nivelul contemporan;

- Viteza decontărilor pe fiecare tip de instrument este normată comparabil cu legislaţia europeană si este efectiv egală ca medie cu realizările sistemelor similare occidentale

- In anul 1997 ,rulajul anual al decontărilor finale si ultime prin BNR a fost echivalent cu de 4,59 ori PIB al ţării,volum comparabil cu magnitudinea unor sisteme similare din economiile vest-europene ;

- Plăţile de mare valoare sunt decontate in ziua iniţierii lor ;

- Profesiunea bancară dispune de baze de date centralizate privind răuplatnicii si efectele activităţii frauduloase cu instrumente de plată , astfel încât Sistemul National de Plăţi poate limita prin mecanismele sale de lucru, in orice moment al zilei , activitatea de decontări interbancare a agenţilor economici si altor persoane cu potenţial de risc( în anul 1997s-au semnalat cca. 27 mii de incidente de plată , din care peste 5 mii cu cecuri refuzate la plată cu o valoare totală de 500 mld.lei, cauzate de 2300 persoane catalogate cu risc bancar , dintre acestea 1800 fiind puse în interdicţie bancara

CAPITOLUL I

DIN TRECUTUL SISTEMELOR DE PLATI

Plăţile fără numerar reprezintă principalul mod de existenţă a monedei fiduciare şi probabil că de aceea cele două concepte se potenţează asociativ în ultimele câteva sute de ani, fără a se putea disjunge totdeauna la nivelul simţului comun, dar contribuind la consolidarea mentalitaţii fiduciare a agentului economic şi a fiecărui cetăţean care devine investitor specializat în comerţul cu bani, asumându-şi un risc pe care vrea şi are elemente sociale să-l determine.

Este motivul pentru care s-a produs în ultimele decenii efectul globalizării si titrizării tranzactiilor si pieţelor financiare, însoţit de o creştere relativă a funcţionării acestora.

1.1.Din galeria strămoşilor

Preocuparea bancherilor pentru reducerea costului de operaţie este printre cele mai vechi şi justificate, deoarece, alături de randamentul multiplicării fiduciare a depozitelor băneşti , acesta reprezintă o a doua sursă principală de creştere a masei profitului. Costul transferului de fonduri în vederea finalizării plăţii are, pe de altă parte , o structură mai simplă decât acela al deciziei de plasament financiar, care presupune o doză mare de expertiză ,inovare şi aport personal- elemente mai riscante ca efect asupra costului de operare al băncii.

Înfiinţarea primelor case de compensaţie reprezintă o consecinţă a apariţiei şi evoluţiei plăţilor fără numerar.

Apariţia plăţilor fără numerar a avut loc din cele mai vechi timpuri utilizarea lor făcându-se sub diverse forme în cadrul diferitelor etape istorice.

Moneda,care la început a fost legată de o substanţă, în decursul timpului a evoluat dematerializându-se în mod progresiv, ajungând sub forma monedei de hârtie, tinzând a deveni din ce în ce mai abstractă, înlocuind forma înregistrărilor în conturi şi circulând prin transferarea sumelor între conturile respective, prin mijloace de plată fără numerar.

În economie se găseşte deci, alături de moneda în numerar, o altă formă a monedei, mult mai importantă, care este moneda scripturală. Această formă a monedei, împreună cu moneda în numerar, constituie cele două sfere componente ale circulaţiei monetare, aflate într-o strânsă şi permanentă interdependenţă.

Existenţa şi necesitatea monedei scripturale sunt confirmate şi de importantul volum de plăţi în continuă creştere ce se efectuează prin ea în toate ţările. Se apreciează că în perioadele de prosperitate economică, în ţările capitaliste, volumul plăţilor efectuate prin moneda scripturală a fost de 10 ori mai mare decât acela al plăţilor prin moneda în numerar.

Preocupările pentru aplicarea pe scară mai largă a compensării apar pe măsura amplificării vieţii economice. Casele de compensaţii bancare se înfiinţează mai târziu, pe măsură ce numărul băncilor şi dimensiunile operaţiunilor de decontări între agenţii economici cresc, şi anume la 1760 şi 1773, ca asociaţii ale bancherilor din Edinburgh şi Londra.