Tehnica, evidența și controlul operațiunilor cu numerar și valută

Introducere. Viziune de ansamblu al Banc Post

“Bancherul dumneavoastra este un expert. Si ceea ce este si mai important este prietenul dumneavoastra. El doreste sa va ajute, pentru ca el este unul dintre oamenii doritori sa va vada ca reusiti. Daca bancherul îsi cunoaste afacerile, ascultati ceea ce are el de spus.”

Napoleon Hill, W. Clement Stone, Succesul printr-o atitudine mentala pozitiva

Banca zilelor noastre nu mai este o simpla banca de depozit si credit, ea devenind o “banca financiara” la dispozitia clientilor. Acestia solicita inovatii financiare tot mai sofisticate si au nevoie de sprijinul bancilor pentru a-si realiza scopurile. Acest lucru a dus la sporirea volumului mijloacelor de plata si al masei monetare de catre institutiile bancare, ele facilitând formarea capitalului disponibil în economie si permitând coordonarea procesului de economisire – investire în scopul sporirii volumului total de resurse alocate economic. De aici deducem ca bancile reprezinta principalii intermediari financiari.

În desfasurarea operatiunilor economice si financiare, operatiunile bancare, care au ca obiect instrumentele si tehnicile, reprezinta un domeniu foarte important.

În prezent exista o retea extinsa de banci comerciale, autentic independente, fara delimitari teritoriale sau de ramura economica, dispunând de resurse îndestulatoare pentru acoperirea cerintelor mari de fonduri din partea unitatilor productive. Aceasta retea are în centru banca de emisiune, care emite bancnote; este o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar în ansamblul sau, detasându-se astfel de celelalte banci din sistem.

Celelalte banci din sistem sunt organizate sub forma societatilor pe actiuni si pot fi de stat, mixte sau private, având statute proprii de functionare.

Bancile comerciale detin locul principal în cadrul sistemului bancar. Pâna în anul 1990 bancile apartineau statului si erau conduse si controlate de o serie de organisme centrale care frânau orice initiativa, limitând strict activitatea bancara la necesitatile economiei centralizate. În prezent ele sunt societati pe actiuni, iar acest lucru s-a produs datorita nevoii crescute de credite.

Tipurile de operatiuni difera de la o banca la alta în functie de felul activitatii sale, de marimea bancii si tara. Specificul activitatii desfasurate determina gruparea bancilor în banci comerciale, respectiv societati financiare.

Treptat bancile au început sa-si gestioneze singure resursele si plasamentele. De fapt ele gestioneaza depozitele si mijloacele de plata în economie. Banca apare ca paznic al depunerilor, distribuitor de credite sau consilier privilegiat. Gestiunea unei banci consta în concilierea acestor functii sau activitati diferite, respectând anumite echilibre menite sa asigure perenitatea institutiei.

Activitatea bancara poate fi analizata în forma ei actuala prin cele 4 functii principale: intermedierea – colectarea disponibilitatilor ale unor agenti economici folosite a le acorda cu împrumut altora; gestiunea mijloacelor de plata; serviciile financiare si diverse: închirierea caselor de bani; serviciile de casa, serviciile de schimb, operatiuni de bursa, consulting, etc.

Modul de investitie al bancilor în economie este reprezentat de totalitatea instrumentelor prin care acestea actioneaza: interventii prin piata monetara a schimbului, plafonari de credite, sistemul rezervelor obligatorii, în vederea realizarii obiectivelor finale ale politicii monetare, reprezentate de mentinerea stabilitatii monedei nationale. Pentru realizarea obiectivelor finale este necesara atingerea unor performante intermediare la dobânzi, nivelul ratei de schimb, aspecte cantitative privind moneda si creditul.

Bancile influenteaza prin actiunea lor nivelul de lichiditate în economie, exercitând fie o crestere, fie o încetinire sau o limitare a acesteia, în functie de obiectivele politicii monetare urmarite.