Tehnica și evidența veniturilor și cheltuielilor bancare

INTRODUCERE

Sectorul bancar, în manifestarea lui permanentă, este o parte componentă de bază a sistemului economico-financiar. În economia de piaţă, băncile au un rol major, ele acţionând ca ”vârf de lance” în promovarea reformei şi manifestarea concretă a mecanismului autoreglării economice. Prima mare restructurare a sectorului bancar românesc a constat în gruparea activităţii bancare pe două niveluri, şi anume Banca Naţională a României în calitate de bancă centrală şi băncile comerciale.

Lucrarea de faţă prezintă un segment al activităţii complexe a băncilor comerciale şi anume, elementele de tehnică şi evidenţă bancară cu rol în reflectarea operaţiunilor bancare în conexiunea lor. Conceptele de tehnică bancară şi evidenţă bancară nu pot fi abordate şi înţelese separat de managementul bancar, ca factor specific de rentabilizare a sectorului bancar. Tehnicile şi operaţiile bancare se regăsesc cu deosebire în băncile comerciale, de aceea lucrarea are în vedere, aproape în exclusivitate, această componentă a domeniului bancar.

Tehnicile şi operaţiile bancare s-au îmbunătăţit, în primul rând ca urmare a faptului că s-au dezvoltat mult produsele şi serviciile bancare. Însăşi esenţa activităţii bancare s-a îmbunătăţit prin organizarea băncilor ca societăţi pe acţiuni şi prin demararea procesului de privatizare. A crescut foarte mult numărul băncilor comerciale, o mare parte din acestea având capital social privat sau mixt. Au fost elaborate strategii şi politici ale băncilor comerciale care să contribuie la dezvoltarea produselor şi serviciilor bancare noi, cât şi la diminuarea riscului, în special a riscului de creditare, întrucât în cea mai mare parte băncile româneşti sunt bănci de credit, analizând după ponderea acestui produs în totalul veniturilor.

Activitatea băncilor comerciale este constituită dintr-o multitudine de operaţiuni bancare, legate de un anumit produs sau serviciu bancar, care necesită respectarea unor tehnici şi metodologii bancare, evidenţa şi controlul bancar propriu. Tehnica şi evidenţa bancară este puternic influenţată de strategiile şi politicile băncilor comerciale, precum şi de politica şi normele Băncii Naţionale a României; de asemenea, analiza proceselor şi fenomenelor bancare influenţează foarte mult tehnicile şi organizarea evidenţei bancare. Rezultă că tehnica bancară înseamnă organizarea şi desfăşurarea operaţiilor bancare, a evidenţei bancare şi a controlului bancar în concordanţă cu strategiile şi managementul băncilor comerciale. Se poate aprecia că toate operaţiile bancare au caracter tehnic; ca atare, tehnicile şi evidenţa bancară influenţează în mare măsura dezvoltarea şi modernizarea sectorului bancar.

Trecerea la economia de piaţa a adus mari modificări în organizarea şi funcţionarea sistemului financiar-bancar. Marile schimbări intervenite în legislaţia cu caracter general , dar şi în reglementările proprii băncilor, în structura partenerilor de afaceri, în sistemul de produse şi servicii bancare, impun ca băncile să-şi adapteze tehnicile şi evidenţa bancară, strategiile la provocările noului mediu. Ca orice societate comercială banca trebuie să se întrebe cât cheltuieşte, ce venituri realizează, cât de eficientă este activitatea.

Pornind de la aceste premise, preocupările pentru realizarea practică a tehnicii şi evidenţei operaţiunilor privind veniturile şi cheltuielile bancare s-au materializat cu suportul Băncii Transilvania Iaşi, care mi-a oferit cu generozitate baza de date proprie.

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA GENERALĂ A ACTIVITĂŢII ŞI EVIDENŢEI BANCARE

1.1. Rolul şi componentele evidenţei bancare

Evidenţa bancară joacă un rol deosebit de important în activitatea de ansamblu a societăţilor bancare, fiind un instrument indispensabil în procesul îndeplinirii în mod competent a funcţiilor atribuite, în creşterea rolului băncilor în viaţa economică a ţării. Totodată, aceasta „oferă informaţii cu privire la anumite segmente ale pieţei monetare şi la modificările patrimoniale ale băncilor ca atare. Toate aceste date, prelucrate de către Banca Naţională a României sau diverse instituţii, oferă informaţii importante cu privire la circulaţia băneasca şi la posibilităţile şi momentul oportun în luarea măsurilor ce se impun în vederea corectării inflaţiei, prin atragerea masei monetare de pe piaţă” .

Privită prin prisma utilizării informaţiilor furnizate, evidenţa bancară poate fi: operativă, statistică şi contabilă.

Evidenţa operativă este necesară în activitatea bancară pentru cunoaşterea şi urmărirea desfăşurării anumitor operaţii pe măsura ce se efectuează, în scopul realizării lor în cadrul termenelor stabilite, asigurării închiderii operaţiilor pe măsura rezolvării lor, din necesitaţi de control, precum şi în alte scopuri. Evidenţa operativă oferă date asupra unor operaţiuni cu termen scurt de raportare.

Evidenţa statistică este utilă pentru a urmări, a studia, a raporta evoluţia diferitelor categorii de operaţiuni efectuate de bancă, cum ar fi: virări de sume prin conturile deschise la bănci (structura plaţilor şi încasărilor prin conturi); operaţii de creditare( evoluţia diferitelor categorii de credite, mai ales a celor restante); emisiunea băneasca şi casieria (de către Banca Naţională); finanţarea şi creditarea investiţiilor; relaţiile cu străinătatea ş.a.

Evidenţa contabilă (contabilitatea bancară) este forma evidenţei economice care, pe baza principiului dublei reprezentări şi a egalităţii bilanţiere, urmăreşte, înregistrează şi controlează patrimoniul băncii în dinamica modificării şi transformării acestuia. Pe lângă urmărirea structurii patrimoniului băncii, contabilitatea bancară are în vedere şi evidenţiază fluxurile monetare dintre agenţii economici (clienţi ai băncii), dintre diverse bănci (Banca Naţională a României şi bănci comerciale), prin intermediul documentelor de decontare emise de agenţi şi a conturilor bancare proprii ale băncii şi ale titularilor de cont.