Tehnici actuariale în asigurări

Un actuar este o persoana preocupata de managementul riscului. Actuarul este cel care aplica analize si teorii matematice, statistice, economice si financiare pentru a genera solutii de control a riscurilor financiare sau a expunerilor viitoare.

Domeniile traditionale in care lucreaza un actuar sunt: asigurarile de viata si asigurarile generale, pensiile, sistemul bancar, consultanta, investitiile.

O mare parte din raspunderea unui actuar se refera la stabilirea sumelor de investit in asigurari, pensii, piete de capital sau alte servicii financiare. De aceea, actuarul este una dintre profesiile cu cea mai mare influenta in lumea financiara.

Formarea profesionala a actuarilor este conceputa astfel incat sa-i ajute sa se implice in managementul de risc si financiar al institutiilor financiare (asigurari de viata, asigurari non-viata, fonduri de pensii, banci comerciale). Acestia sunt responsabili cu consultanta consiliului de administratie in privinta urmatoarelor aspecte: stabilirea preturilor produselor, rezerve, solvabilitate, managementul capitalului, profitabilitate, managementul riscului financiar etc.

Indatoririle unui actuar:

• determinarea valorii rezervelor tehnice;

• controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice si/sau matematice;

• calculul primelor de asigurare.

• calculul marjei de solvabilitate minime;

• calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul;

• calculul beneficiilor obţinute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa

• elaborarea, certificarea şi transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a raportului actuarial anual, al cărui conţinut şi formă sunt stabilite prin norme;

• certificarea tuturor rapoartelor transmise către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care conţin calculele prevăzute de lege

• intocmirea de raportari actuariale catre companiile mama in cazul companiilor multinationale

Această metodă se bazează pe calculul factorilor de dezvoltare şi aplicarea acestora

daunelor cumulate, care au fost folosite la calcularea lor. Mai precis, metoda chailadder

se aplică dezvoltării daunelor plătite, folosind portofoliul daunelor, bazat pe

anul de origine al evenimentelor.

Factorii de dezvoltare sunt rapoarte ale valorii daunelor în anii succesivi de

dezvoltare (sau alte perioade succesive de dezvoltare: luna, trimestrul, semestru).

Pentru a înţelege mai bine metoda se utilizează triunghiul run-off.

Ştiinţa actuarială şi actuarul

Eforturile făcute de oamenii de ştiinţă nu au putut identifica cu precizie rădăcinile primelor operaţiuni de asigurări. însă, în urma unor îndelungate căutări, au fost găsite dovezi ale unor operaţiuni de împărţire a riscurilor ce datează din aceeaşi perioadă cu apariţia primelor forme orga¬nizate de comerţ.

Ştiinţa actuarială a apărut începând cu secolul al XVII-lea, şi anume prin combinarea unor tabele de mortalitate cu rata dobânzii, situaţii descrise în lucrările lui De Wit (1671) şi Haller (1693) şi apoi cu publicarea de către Abraham De Moivre în 1725 a „Tratatului de Anuităţi". Prima utilizare a termenului de actuar apare o dată cu înfiinţarea societăţii mutuale de asigurări de viaţă „Society for Equitable Assurances on Lives and Survivorships" (numită şi „The Equitable") în 1762. Primul care a pus bazele profesiunii de actuar a fost William Morgan, care a fost numit ca primul actuar al societăţii The Equitable, la vârsta de doar 25 ani, datorită faptului că a reuşit să combine cerinţele iniţiale ale postului (Iniţial, actuarul nu avea nici un rol în ceea ce priveşte calculele matema¬tice şi îndeplinea mai mult funcţii de secretar al societăţii de asigurări, fiind responsabil de întocmirea proceselor verbale ale adunărilor generale ale acţionarilor şi ale Comitetului de Directori, precum şi de păstrarea registrelor contabile ale societăţii.) cu calculele matematice şi statistice. Acesta a fost începutul asigurărilor de viaţă pe baze ştiinţifice şi un impuls în dezvoltarea profesiei actuariale.

Prima generaţie de actuari era preocupată în exclusi¬vitate de asigurările de viaţă, mai apoi modelele actuariale au fost aplicate cu succes şi în alte domenii ale asigurărilor, cum ar fi asigurările de bunuri, de sănătate etc, adică în asigură¬rile generale.

Termenul de actuariat (din latină actuarius - persoană care redacta procesele verbale la romani) semnifică totalitatea operaţiunilor şi normelor pe baza cărora, folosind teoria sta¬tisticii şi a probabilităţilor, se efectuează calcule financiare, cu privire, mai ales, la asigurări.

Actuarul este o persoană calificată în aplicarea teoriei statisticii şi probabilităţilor în asigurări, investiţii, management financiar şi demografie.

Rolul actuarului este de a calcula primele de asigurare pe baza calculelor actuariale, a rezervelor matematice la asigurările de viaţă, a rezervelor tehnice la asigurările non-viaţă şi a unor indicatori specifici activităţii societăţii de asigurare. In cele mai multe ţări, obţinerea autorizaţiei de funcţionare şi funcţionarea propriu-zisă a societăţilor de asigurare/reasigurare este condiţionată de existenţa unui actuar sau a unui departament special de actuariat.

Deci, actuarul care lucrează în asigurări şi studiază probleme legate de risc şi incertitudine în evaluarea riscului, importanţa calităţii datelor statistice folosite în evaluarea riscului şi identificarea contractelor, principiile contabile folosite în asigurări, desfăşoară o activitate de actuariat.

Pornind de la teoria probabilităţilor, care reprezintă o încercare de a cerceta nedeterminare, societăţile de asigurare trebuie să-şi calculeze primele de asigurare astfel încât să-şi acopere toate cheltuielile operaţionale şi să obţină beneficiul scontat, păstrând principiul echităţii şi solidarităţii. Cu acest lucru în cadrul societăţii de asigurări se ocupă actuarul, folosind diverse metode statistice actuariale.

Cunoştinţele actuarului în finanţe şi managementul riscului sunt utilizate din plin în domenii ca asigurări, pensii şi investiţii. în cadrul activităţii din aceste domenii, au un rol decisiv în elaborarea, tarifarea şi evaluarea produselor. De asemenea, actuarii au un rol esenţial în luarea deciziilor în managementul societăţilor de asigurare şi al fondurilor de pensii.