Tipuri și forme ale creditelor bancare

CREDITUL BANCAR

TIPURI SI FORME ALE CREDITELOR ACORDATE

- Rolul bancilor in realizarea relatiilor de credit

Banca este definita ca fiind o entitate economica de stat sau particulara ale carei functiuni principale sunt:

1. atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;

2. acordarea de credite pe diferite termene;

3. efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci;

4. emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzitii cu asemenea instrumente;

5. vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

Prin aparat(retea) bancar(a) se intelege „ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza intr-o tara raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social-economica.

In general, aparatul bancar este organizat pe doua nivele. In centrul aparatului bancar si la primul nivel se afla banca centrala(Nationala) care exercita si coordoneaza politica monetara, valutara si de credit al statului, uneori emitand si reglementari legale in aceste domenii. Al doilea nivel il constituie celalalte banci cum sunt cele comerciale, de afaceri, institutii de credit specializate(banci agricole, mestesugaresti, miniere, etc.) sau institutii specializate pe unele operatii apecifice (banci financiare sau ipotecare). Daca banca centrala este, in general, de stat sau cu capital de stat, celelalte banci cu capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub forma unor societati pe actiuni.

Notiunea de activitate bancara defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate in aparatul bancar. Astfel, banca centrala exercita operatiuni privind emisiunea monetara, concentrare rezervelor banesti ale bancilor comercile si acordarea de credite acestor banci, influentarea volumului si costului creditului, acordarea de imprumuturi statului si pastrarea tezaurului public. In acelasi timp, celelalte banci efectueaza mai ales operatii de atragere a mijloacelor banesti temporar disponibile in conturi ale clientilor-persoane fizice sau juridice-de acordarea de credite pe termene diferite, de efectuare de viramente intre conturile clientilor si de transferuri de conturi deschise la alte banci, de emitere de instrumente de credite si de efectuare de tranzactii cu acestea, vanzarea si cumpararea de valori si alte operatiuni valutare.

Operatiunile pasive : societatile bancare pot efectua operatiuni de depozite la vedere si la termen in cont, cu numerar si cu titluri constand in atragerea resurselor banesti de la perosane juridice si fizice, in vederea pastrarii si fructificarii lor. Atragerea acestor resurse banesti au ca scop constituirea disponobilitatilor necesare pentru a efectua operatiuni active, de acordare de credite. Sursa creditului ca operatiune activa o constituie deci depozitele, acestea fiind rezultatul operatiunilor pasive.Deosebirea esentiala intre imprumutul civil si creditul bancar consta in aceea ca creditorul civil imprumuta prorpiul sau capital, pe cand bancherul imprumuta banii altuia, pe care ii pastreaza si ii fructifica cu mijloace specifice.Depozitele pot fi purtatoare de dobanda. In rapot cu termenul restituirii, depozitele numerar pot fi :

a. depozite la vedere- deponentul poate retrage oricand suma incredintata bancii spre pastrare beneficiind, insa, de o dobanda mai redusa sau chiar fara a primi dobanda daca se considera ca banca este cea care face un serviciu clientului;

b. depozite la scadenta fixa- depunatorul poate retrage suma numai dupa un interval de timp restabilit, dar ele beneficiaza de o dobanda mai ridicata pentru ca banca, nefiind anenintata de pericolul unei retrageri intempestive, poate fructifica, in prorpiul interes, suma depusa de client;

c. depozite in cont curent- deponentul poate retrage oricand sume pe masura nevoilor sale, dar el opereaza in acelasi timp si depuneri, in acelasi cont, mentinand sau majorand soldul.

- Sistemul bancar

In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Agentii economici ii gasesc resursele necesare realizarii investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgand la credite ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie. Ele creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de intermediari care, in structura sistemului bancar in formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediari nemonetari care au ca functii principale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung, direct catre beneficiar-pentru investitii, ipoteca, comert exterior, consum-sau prin aranjarea de capitaluri pentru acreditare-prin titularizare sau prin alte forme.

Desi structurile nationale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, totusi pretutindeni in lume s-au clarificat la un moment dat.

-Bancile de depozit- comerciale- efectueaz` toate tipurile de operatiuni bancare. Deci, au o activitate diversificata ce se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Totu]i, operatiunile de baza sunt reprezentate de constiruirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.

-Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit cu o gama larga de diferentieri si implicit, cu statute deosebite de la tara la tara.

Intre bancile specializate un loc important ocupa institutiile de credit specializate carora le-a fost incredintata o misiune de interes public: crediterea pe termen mijlociu si lung a unor ramuri – frecvent agricultura – sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar, crediterea colectivitatilor locale, etc.

Societatile financiare, in fapt societati de credit, sunt prezene importante in activitatile economice in toate tarile dezvoltate. Sunt institutii de credit care, pe de o parte, nu sunt autorizate sa primeasca depozite, iar pe de alta parte nu pot efectua decat operatii pentru care au fost abilitate prin lege sau conventie.

Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru inteprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii, etc.

In considerarea structurii sistemului bancar trebuie sa avem in vedere ca in componentele nationale se afirma si trasaturi generale, dar si particularitati ale alcatuirii verigilor componente.

O mare parte din b`ncile specializate sunt insa unitati profilate unilateral, fie primordil pentru mobilizarea de resurse, fie preponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sunt puse la dispozitie.

In acest cadru, alte institutii – de regula bancile comerciale in general – joaca rolul de intermediar. Astfel, bancile comerciale isi exercita rolul lor de intermediari nu numai intre agenti din afara sistemului bancar, ci au un rol major in reciclarea si valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de credite in sistemul bancar, deci intermediaza intre verigile bancare.