Uniunea Europeană

Capitolul I UNIUNEA EUROPEANA

I.1 Politica fiscala europeana

In efortul depus de statele de pe continentul nostru pentru atingerea parametrilor impusi ca si conditiile de aderare la Uniunea Europeanå se inscriu si masurile care au trebuit sa fie luate pentru adaptarea administratiei centrale si locale ale fiecårei tåri la mecanismele de functionare specifice europene.Obtinerea si detinerea unei pozitii nationale favorabile atat in planul coordonarii interne,cât si cel al negocierilor permanente pentru adoptarea legislatiei comunitare pretinde cunoasterea pozitiei partenerilor, evaluarea situatiei in timp real, precum si o anumitå vitezå de reactie. Fårå a exista un motiv unic ,anumite caracteristici ale acestei coordonåri se regåsesc la toate administratiile nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene in procesul de concepere ,adoptare si implementare a politicilor comunitare .

Intre politicile comunitare se incriu detinand un loc important si politica fiscala, a cårei prezentå active este unanim recunoscutå ca fiind absolute necesarå in acest domeniu vast.

Incå de la momentele sale de la inceput, constructia europeanå a presupus realizarea armonizarii legislative. O componentå esentialå in acest demers o reprezintå domeniul fiscal, stråjuit si dirijat de ansamblul normelor specifice care alcatuiesc dreptul fiscal.

Impozitarea reprezinta unul dintre pricipalele “instrumente nationale” ale statului prin care guvernul isi pune in aplicare strategia pe care si-a stabilit-o in functie de conjunctura regionala sau mondiala pentru o anumita perioada de timp.Ca instrumente de reglare economica si monetara, impozitarea poate fi folosita in scopul influientarii unor procese economico-sociale, precum:dezvoltarea anumitor domenii sau ramuri ale economiei nationale sau restrangerea altora, cresterea consumului populatiei ori incurajarea economisirii, ajustarea modului de organizare si functionare a societatilor comerciale

Prin urmare, politica fiscala este importanta pentru toate tarile lumii, dar ea devine esentiala atunci cand este vorba despre o grupare de state care isi propun sa actioneze si sa se dezvolte laolalta. In asemena imprejurari, actiunile intreprinse intr-o tara au de regula impact si in celelalte tari. De aceea de principiu sistemul fiscal(al impozitelor si taxelor)trebuia sa fie cat mai simplu si cat mai neutru posibil.

Sistemele fiscale sunt, inainte de toate, sisteme nationale a caror caracteristici principale, nivel si structura reflecta realitati istorice, politice, sociale, economice, proprii fiecarei tari. In prezent sistemele fiscale ale statelor industrializate (membre ale Uniunii Europene si a Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica) se incearca cocilierea obiectivelor de justitie sociala cu principiile consacrate asigurarii eficientei economice in contextual mondializarii. Dar cum acest lucru nu este suficient pentru realizarea unei uniuni depline, institutiile europene au elaborat un set de norme juridice care, completand si cocretizand unele prevederi ale Tratatelor constitutive se constituie ceea ce se numeste dreptul fiscal comunitar.

Dreptul fiscal comunitar este un ansamblu coerent al normelor juridice emise de institutiile Uniunii Europene cu scopul triplu de a asigura :

-controlul comunitar asupra fiscalitatii nationale a statelor membre care, exercitandu-se permanent, asigura impunerea anumitor reguli comunitare pe care sistemele fiscale nationale trebuie sa le respecte ca efect direct al aplicarii principiului prevalentei normelor comunitare in raport cu cele nationale.

-infaptuirea politicii de armonizare fiscala la nivelul tuturor tarilor comunitare care presupune si pretinde mai intai o vointa politica afirmata clar si ferm de catre autoritatile comunitare, care apoi trebuie sa fie insusita de catre toate statele membre prin reprezentantii lor din Consiliul Uniunii Europene.

-implementarea mecanismelor contencioase legate de aceste aspecte

I.2 Fiscalitatea in Uniunea Europeana, in contextual extinderii economice

Alaturi de ameliorarea ratei ocuparii fortei de munca, prin promovarea unei strategii care, intre altele, exclude supraimpozitarea relativa a muncii, stabilizarea incasarilor fiscale ale statelor membre si buna functionare a pietei unice reprezinta principalele obiective ale politicii fiscale a tarilor Uniunii Europene, in finalizarea procesului de integrare economica.

Stabilizarea incasarilor fiscale ale statelor membre presupune, reglementarea inainte de toate, a cadrului concurentei, in ceea ce priveste exclusiv asezarea acestuia pe principii care sa nu afecteze nici unul dintre statele comunitare.

Concurenta incorecta, in domeniul fiscal, este de natura sa suscite preocupari din cauza efectelor negative potentiale pe care aceasta le are, in special asupra incasarilor fiscale ale statelor membre, repartizarii resurselor economice si competitivitatii la nivelul acestora.

Degradarea situatiei fiscale se traduce prin erodarea bazei de impozitare, ca urmare a concurentei fiscale si dezvoltarea economiei paralele pe de alta parte.