Algoflora Pârâului Nicolina

Introducere

Algele îşi au începuturile în cele mai vechi timpuri ale evoluţiei pe Terra, considerate a fi de vârstă precambriană (protistul precambrian Corycium enigmaticum ar fi foarte înrudit cu algele actuale din genul Hydrodictyon, după unii autori).

Printr-o mare plasticitate şi putere adaptativă, dar şi graţie unor procese de reproducere caracteristice, ele au reuşit să-şi asigure existenţa peste timpuri. Procesele de reproducere reprezintă moduri evolutive din care au derivat grupele actuale de organisme eucariote prin transformare, mutageneză, adaptare şi, probabil endosimbioză.

Lumea algelor, o lume fascinantă şi deosebită, reprezintă o răspântie de drumuri care dă către toate tipurile de organizare cunoscute în lumea vie: prin algele albastre spre bacterii, cu care constituie grupul procariotelor, prin euglenoficee spre modul de nutriţie holozoic, deci spre regnul animal, iar prin cloroficee spre organizarea caracteristică plantelor verzi, fotosintetizante.

Gama impresionantă de nişe ecologice ocupate de alge, le-a permis şi le permite trecerea dintr-un mediu în altul (de la mediul acvatic limnicol la cel marin, din sol în apă sau în aer), nefiind necesară vreo modificare genetică importantă.

Algele reprezintă singurul grup de organisme actuale în care se intâlnesc trei tipuri diferite de structuri genetice: procariotă, mezocariotă şi eucariotă.

Prezenţa a cel puţin trei sisteme genetice diferite în aceeaşi celulă – nuclear, cloroplastic şi mitocondrial – face din alge un obiect de studiu şi pentru descifrarea raporturilor dintre ereditatea nucleară şi cea citoplasmatică.

Printre obiectivele Programului Biologic International se numără şi cercetarea algelor sub toate aspectele.

În productivitatea bazinelor acvatice, productivitatea primară este realizată, uneori, exclusiv prin alge, pe baza cărora subzistă toate verigile ulterioare ale lanţului trofic, inclusiv peştii, ca principal obiectiv economic al acestor bazine şi, astfel, cercetarea algologică se impune de la sine.

În scopul cunoaşterii condiţiilor de realizare a producţiei primare, pe lângă aspectele de fiziologie şi dinamică ale structurii populaţiei algale, se au în vedere şi cele legate de capacitatea algelor de a răspunde la variaţiile condiţiilor de mediu, precum şi aspecte legate de cunoaşterea mecanismelor intime, genetice, sub guvernarea cărora se află capacitatea de multiplicare a celulei algale. Totodată se iau în calcul posibilităţile de ameliorare şi chiar de diminuare a multiplicării lor în cazurile de „înflorire” a apei, ce pot periclita viaţa celorlalte vieţuitoare din ecosistem.

Datorită complexităţii fizico-chimice a mediului acvatic, aici numărul organismelor este foarte mare, diversitatea taxonomică din aceste ecosisteme dominând-o pe cea din ecosistemele terestre. Adesea, calitatea apei poate fi influenţată negativ sub toate aspectele, prin poluarea agricolă, menajeră, industrială, apariţia unei construcţii acvile, amenajări hidrotehnice, ceea ce determină dezechilibrul întregului ecosistem.

În bazinele acvatice, algele deţin o importantă pondere calitativă, cantitativă şi funcţională, fiind principalii furnizori de oxigen şi substanţă organică pentru toate lanţurile trofice. Fiind legate de biotop, pe care nu-l pot părăsi când poluarea este severă şi nu pot reveni după ameliorarea condiţiilor, algele servesc ca excelenţi indicatori ai poluării mediului. În ultimii ani, se studiază modul de folosire a algelor în calitate de agenţi ai purificării apei.

Scopul prezentei lucrări „Algoflora pârâului Nicolina”, este acela de a elabora o inventariere algofloristică calitativă a algelor din pârâul Nicolina.

Staţiunile din care au fost colectate probe în perioada martie 2003- aprilie 2004 sunt următoarele: CUG (Fortus- intrare în Iaşi), Frumoasa, Mircea, Galata.

Aspectele evidenţiate în această lucrare sunt:

- prezentarea cadrului fizico-geografic al zonei cercetate (particularităţile geologice, hidrologice, hidrochimice şi climatologice şi influenţa acestora asupra florei algale);

- realizarea conspectului algofloristic din arealul studiat, pornindu-se de la analiza structurii calitative şi a dinamicii cantitative;

- evidenţierea metodologiei generale de lucru;

- analiza saprobiologică a florei algale în scopul aprecierii rolului algelor în determinarea calităţii apei, precum şi participarea acestora la procesele de autoepurare .

Însă, toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul constant al domnului şef de lucrări dr. Mihai Costica, care m-a călăuzit spre cunoaşterea interesantei lumi a algelor şi căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale.

Nu în ultimul rând, adresez mulţumirile mele colectivului catedrei de „Botanică sistematică” a Facultăţii de Biologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, pentru sugestiile şi sprijinul acordat pe parcursul scrierii acestei lucrări.

Cap. I. Istoricul cercetărilor algologice

Se consideră că fondatorul algologiei româneşti este E.C. Teodorescu, autorul lucrării „Matereaux pour la flore algologique de la Roumanie” (1907), care era o listă floristică cu algele cunoscute până atunci, exceptând diatomeele.

Tarnascki I. şi Olteanu M., prin lucrarea publicată în două părţi(1956, respectiv 1958)-„Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R.”, apreciază că în ţara noastră, nivelul de cunoaştere al algelor este insuficient.

Până astăzi, lucrurile s-au schimbat, în sensul că mulţi botanişti au făcut studii geobotanice şi prezintă în lucrările lor, referiri la specii de alge.

Prima semnalare a unor specii de alge din Moldova aparţine lui Hank(1885), care a citat specia Cladophora fluviatilis din Bistriţa sub numele de Cladophora viadrina (citat de Hoeck-1963, conform Porumb-1988).