Biodiversitatea în România

I. Acţiuni de implementare a prevederilor programului Natura 2000 în România

Directiva Consiliului nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei salbatice.

Transpunerea completă a Directivei 92/43/CEE a fost realizată prin legea nr. 462/2001 (M. Of. 433/2/08/2001) pentru aprobarea OUG nr.236/2000 (M. Of.625/04.12.2000) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, prin care se stabileşte cadrul legislativ necesar dezvoltării reţelei Natura 2000 în România.

Prevederile referitoare la raportarea către Comisia Europeană sunt transpuse în legislaţia naţională odată cu aderarea României la U.E . România a confirmat furnizarea unei liste de propuneri a siturilor de importanţă comunitară şi aplicarea măsurilor de protecţie prevăzute în Articolul 6 (2), (3) şi (4) al Directivei din momentul, aderării pentru toate siturile incluse in lista naţională (Situri de importanţă Comunitară propuse şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică declarate).

În conformitate cu planul de implementare al Directivei 92/43/CEE, s-au luat o serie de măsuri pentru pregatirea listei naţionale:

●Stabilirea autorităţilor competente – Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile (MMDD), Autoritatea publică centrală pentru protecţia şi conservarea naturii şi peisajului, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), responsabil pentru managementul durabil al biodiversitătii agricole, piscicultură, silvicultură şi managementul durabil al fondului cinegetic; Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT), responsabil pentru activităţile care vizează planificarea utilizării terenului şi asigurarea unui turism durabil; Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), responsabil pentru aplicarea şi controlul în teritoriu a prevederilor legislative; Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC), responsabil pentru educarea şi conştientizarea tinerilor; Garda Naţională de Mediu (GNM), care controlează aplicarea corectă şi respectarea legislaţiei specifice; Regia Natională a Pădurilor “ROMSILVA”, cu responsabilităţi în managementul ariilor protejate; Academia Română, în calitate de organism ştiinţific cu responsabilităţi de avizare în implementarea Legii nr. 462/2001.

● Inventariere siturilor – crearea bazei de date pentru siturile Natura 2000, identificarea tipurilor de habitate naturale şi speciile de interes comunitar listate în anexele DirectiveiHabitate, care se regăsesc pe teritoriul României;

România are dezvoltate două baze de date BIMS ( Sistemul de Management al Informaţiei privind Biodiversitatea) şi EMERALD, cea din urmă fiind compatibilă cu NATURA 2000. Stabilirea bazei de date NATURA 2000 pentru România şi transferul datelor s-a efectuat până la sfârşitul anului 2006. În cadrul bazei de date BIMS a fost creată o interfaţă pentru introducerea distribuţiilor speciilor de floră şi faună sălbatică în GIS, înregistrări pentru faună şi floră. De asemenea s-a asigurat localizarea pe hartă a speciilor şi habitatelor de interes comunitar şi a speciilor şi tipurilor de habitate propuse pentru Anexa II.

S-a realizat identificarea ariilor protejate şi a altor componente ale peisajului care îndeplinesc criteriile pentru reţeaua Natura 2000, cum sunt siturile care beneficiază de proiecte LIFE-Natura, situri EMERALD. S-au completat formulare standard de caracterizare pentru siturile Natura 2000, pentru siturile din regiunile biogeografice din România: Stepică, Panonică, Alpină, Marea Neagră. S-a realizat în GIS limitele regiunilor biogeografice la scara de 1:50.000, de asemenea in GIS a fost realizat cadastrul ariilor naturale protejate (parcurile naţionale şi naturale, rezervaţiile biosferei, rezervaţiile ştiinţifice şi monumente ale naturii) la scara de 1:25.000 şi în baza imaginilor satelitare, a hărţilor 1:50.000 şi a informaţiei existente (literatura de specialitate), au fost realizate în sistem GIS poligoanele pentru ArcView pentru unele tipuri de habitate.

● Desemnarea Ariilor Speciale de Conservare şi aplicarea planurilor de management pentru aceste situri;

S-au specificat criteriile pentru identificarea Ariilor Speciale de Conservare (ASC) şi Ariilor Speciale de Protecţie Avifaunistică (ASPA). Desemnarea Siturilor Speciale de Conservare (SAC) se va face după aprobarea propunerilor de către Comisie.

● Stabilirea măsurilor necesare pentru conservarea acestor situri;

După ce vor fi desemnate SAC-urile, se vor realiza pregătirea şi implementarea planurilor de management pentru acestea, urmând ca revizuirea acestora să se facă din 6 în 6 ani. Pentru mai multe situri identificate deja ca Situri de Importanţă Comunitară, au fost elaborate planuri de management. Aceste planuri de management sunt implementate în cadrul unor proiecte LIFE-Natura.