Busuiocul - plantă medicinală

Cap. I Prezentare generala

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia tropicală.

Atinge între 20-60 cm înăltime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5-5 cm si late de circa 1-3 cm.

Florile sunt de culoare albă, aranjate într-o terminatie numită racem. În mod neobisnuit pentru familia Lamiaceae, cele patru stamine si pistilul nu merg de sub marginea superioară a corolei, ci se sprijină pe cea inferioară. După polenizarea entomofilică (adică polenizare cu ajutorul insectelor),corola cade si ulterior se dezvoltă patru achene în interiorul calixului bilabial.

Planta are un gust asemănător cu al anasonului (numit si anis), având un miros puternic dulceag-întepător.

Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în conditii de căldură si umezeală. În timp ce varietătile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăti, cum ar fi busuiocul albastru african si busuiocul sacru thailandez, sunt perene.

Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împăratii Constantin si Elena au descoperit Sfânta Cruce. Dictionarul Englez Oxford mentionează unele speculatii conform cărora busuiocul ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”. Busuiocul este în continuare considerat „regele mirodeniilor” de multi bucătari si autori de cărti gastronomice.

Cap. II Habitatul si cultivarea busuiocului

Busuiocul este originar din sub-continetul Indian; este cultivat in prezent in multe alte parti ale lumii. In momentul de fata, se cultiva cel putin 150 de varietati, fiecare are propriul tip de ulei esential si este caracterizat de propria aroma distinctiva – acestea sunt folosite in diferite procese si retete culinare.

Solul usor si putin acid, bine drenat si bogat in nutrienti, cum mult humus si minerale este ideal pentru cresterea busuiocului. Busuiocul poate tolera o variatie a ph-ului de la 4,3 - 8,4 si creste bine intre aceste valori optime. Busuiocul trebuie udat si expus la lumina directa in timpul cresterii, deoarece semintele sunt rasadite la o adancime de 6 mm adancime. Solul necesita udarea pe parcursul intregului timp de germinare (8 - 14 zile).

Dupa ce pericolul inghetului a trecut, plantele pot fi transferate intr-un sol bine umezit si afanat din exterior, un spatiu cuprin intre 30 - 45 de cm trebuie pastrat intre ele. Busuiocul nu tolereaza bine temperaturi sub 5°C, iar daca temperatura este prea scazuta, planta ar putea muri, astfel ca e important sa mentii plantele acoperite cu un strat protector de plastic de cate ori se raceste vremea, in special pe timpul noptii si dimineata devreme.

Pentru a mentine producerea continua a frunzelor plantei este necesar sa culegi tulpinile de flori din cand in cand – in acest fel planta va creste mereu.

Busuiocul este de asemenea destul de vulnerabil la anumite boli cum ar fi patarea frunzelor, daca umiditatea ambientului este ridicata (in timpul ploilor). In plus, trebuie sa ai grija la afidele care pot infesta planta cu usurinta.

Semintele de busuioc trebuie plantate la suprafata si planta trebuie cultivata in ghivece mici, drenate bine, care trebuie tinute intr-un loc cald si luminat din bucatarie. Odata busuiocul rasare si rodeste a II-a pereche de frunze, trebuie transferat imediat in grupuri de 3 pana la 5 plante si plasat in ghivece de 10 cm diametru pentru a permite cresterea plantei la un ritm optim. Ghivecele de busuioc trebuie tinute intr-un loc bine expus la razele soarelui in casa, pentru cresterea optima a busuiocul sunt necesare un minim de 5 ore de expunere directa la lumina soarelui.

Cap. III Componentele chimice ale busuiocului

Diferitele varietăti de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta contine un număr variabil de uleiuri esentiale (numite si uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care sunt combinate în diferite proportii pentru diferite soiuri.

Aroma puternică de cuisoare a busuiocului dulce este dată de eugenol, care e aceeasi substantă chimică prezentă si în cuisoare. Aroma de lămâie a busuiocului lămâios și a celui „limă” este dată de faptul ca aceste două soiuri au un conținut mai mare de citral, care produce aceste efecte la mai multe plante, incluzând menta-lămâie și limonen, dând și cojii de lămâie aroma-i specifică.