Cartelurile - Studiu de Caz - Cartelul Acidului Citric

Introducere

De-a lungul timpului, s-a putut observa o crestere a nivelului amenzilor, dar si a numarului cartelurilor aparute care isi desfasurau activitatea atat pe continentul european cat si in SUA sau Canada. Uniunea Europeana s-a axat pe combaterea practicilor anticoncurentiale prin adopatrea si imbunatatirea Politicii de Concurenta. In ultimii ani, odata cu perfectionarea tehnicilor adoptate de catre membrii cartelurilor pentru a nu fi descoperiti, Comisia a reusit sa depisteze aceste intelegeri numai cu ajutorul membrilor acestor grupari care au recunoscut implicarea si au cooperat prin furnizarea de informatii doveditoare, astfel sperand la o reducere a amenzii primite sau chiar la eliminarea acesteia.

Aceasta lucrare isi propune sa prezinte succint conceptele de baza legate de subiectul cartelurilor si de Politica de Concurenta adoptata de Uniunea Europeana, pentru ca mai apoi sa detalieze istoria si evolutia cartelului acidului citric, ca la final sa fie trase concluziile finale ale acestei lucrari.

Capitolul 1: Aspecte teoretice

1.1. Definirea conceptului de „cartel”

Pentru a putea indeplini scopul acestei lucrari de a prezenta studiul de caz asupra cartelului acidului citric, trebuie inainte de toate definit conceptul de cartel.

Astfel, un cartel reprezinta o intelegere formala intre firme competitoare cu scopul de a-si coordona nivelul preturilor, pietele de desfacere si productia, si care are ca efect final eliminarea concurentei. Prin urmare, urmarind dorinta de maximizare a profiturilor, cartelurile lucreaza in defavoarea consumatorilor prin eliminarea nevoii de inroducere de produse noi sau superioare din punct de vedere al calitatii, dar si prin mentinerea preturilor la un nivel ridicat.

Asemenea practici sunt interzise prin lege in Romania, dupa cum se specifica si in Legea Concurentei 21/1996 (republicata), art. 5, alin. 1 „Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a)fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale; b)limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice ori investiţiilor; c)împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii; d)aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială; e)condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte; f)participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte; g)eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi agenţi economici fără o justificare rezonabilă.” In Romania, Legea concurentei contine trei stalpi de baza prin care doreste promovarea intereselor consumatorilor: protectia, stimularea si mentinerea competitiei si a unui mediu competitional normal.

Dupa cum este prezentat pe site-ul Politicii de concurenta a UE in cadrul prezentarii cazului acidului citric, articolul 81 al Tratatului Uniunii Europene specifica: ”Se poate considera existenta unei intelegeri atunci cand partile implicate adera la un plan comun care limiteaza sau este orientat catre a limita comportamentul lor comercial individual prin detrminarea directie de actiune comuna sau abtinerea de la a actiona in cadrul pietei. Aceasta intelegere nu trebuie sa fie consemnata intr-un act oficial; formalotatile nu sunt necesare, si de asemenea nu este nevoie de sanctiuni oficiale sau masuri de impunere a conditiilor. Subiectul intelegerii poate fi direct sau subinteles din comportamnetul partilor implicate” Aceasta este de fapt abordarea moderna a subiectului cartelurilor.

Este evident faptul ca aceasta forma de intelegere este strict interzisa, amenzile aplicate fiind foarte mari. Totusi, acestea nu pot depasi 10% din cifra de afaceri inregistrata in anul precedent. De asemenea, cartelurile sunt greu de depistat, initial, participantii avand numai de castigat de pe urma acestei forme de intelegere.

1.2. Politica de clementa

Datorita acestei dificultati in descoperirea si dovedirea existentei cartelurilor, „Politica de Clementa” a fost gandita in asa fel incat sa incurajeze companiile sa prezinte dovezi ale existentei si functionarii cartelurilor, cel mai des acest lucru intamplandu-se cu membrii cartelului care nu mai gasesc aceasta intelegere drept fiind profitabila. Prima companie ce denunta si aduce dovezi spre a dovedi existenta intelegerii este cea care poate fi scutita de amenda in totalitate sau de un procent insemnat.