Ecosistemul în Pădurea Cernica

INTRODUCERE

Cea mai matura expresie ecologica a vegetatiei naturale o constituie padurea. Acest ecosistem a suferit cel mai mult de pe urma presiunii exercitate de impactul antropic. Este cunoscut faptul ca în ultimul secol s-a redus aria originara a padurilor.

Odata cu reducerea ariilor împadurite, a luat amploare din ce în ce mai mare extinderea unor cenoze vegetale, seriale, reprezentate prin formatiuni arbustive, pajisti si agrocenoze, în general instabile în privinta compozitiilor si cu o productivitate biologica din ce în ce mai redusa.

Mozaicul extrem de diversificat al acestor cenoze seriale, ce mai cuprind în ansamblul lor si enclase ale conozelor originale alcatuiesc tabloul actual al vegetatiei.

Zoocenoza din padurea studiata, influenteaza direct si indirect existenta arborilor, a celorlalte etaje de vegetatie si a padurii în ansamblu.

Interactiunile zoocenozei de padure sunt complexe si se realizeaza cu relatii reciproce între diferiti indivizi, populatii si grupe de animale între ele, între acestea si fitocenoza forestiera si habitatul forestier.

Fauna padurii „Cernica”, extrem de diversa si bogata în specii, influenteaza si dezvoltarea padurii în general, integrându-se în circuitul de substanta si energie, conditionând în masura diferita si structura si functionalitatea padurii si ale elementelor sale constituente.

Ecosistemul de padure, prin ansamblul resurselor potential disponibile de natura biotica si abiotica, influenteaza si conditioneaza structura si functionalitatea zoocenozei. La rândul sau zoocenoza exercita importante functii de control si reglare asupra biocenozei si asupra ecosistemului în general.

Existenta si dezvoltarea populatiilor animale este însa conditionata de specializarea lor trofica precum si de capacitatea competitiva de adaptare, de reproducere, etc. În legatura cu hrana preferata, în padure se realizeaza adevarate „lanturi biologice” între plante si animale care se întrepatrund alcatuind la nivelul biocenozei o retea extrem de complicata.

Prin cercetarile privind analiza structurii faunei de nevertebrate din padurea Cernica , efectuate în anii 2004-2005 s-a urmarit formarea unei vederi de ansamblu a complexului faunistic din padure în strânsa legatura cu cadrul abiotic natural si cu posibilitatile oferite de fitocenoza, si în mod special sau adâncit cercetarile privind structura populatiilor din veriga consumatorilor cu precadere a unor grupe de nevertebrate si anume ÎNCRENGATURA MOLLUSCA, ANNELIDA SI ARTHROPODA, reprezentative pentru ecosistemul padurii.

Am urmarit si rolul ecologic al cenozelor animale si influentele favorabile si nefavorabile exercitate de zoocenoza asupra padurilor.

CAPITOLUL I

Asezarea fizico-geografica si factorii climatici ai zonei cercetate

Comuna Cernica îsi are asezata vatra în partea de sud a tarii, în Câmpia Româna în subunitatea sa Vlasia, la aproximativ 60 km. departare de Dunare, la 100 km. de Carpati si la 16 km est de Bucuresti.

Comuna se învecineaza în partea nordica cu comuna Pantelimon; la Est cu comuna Branesti si judetul Calarasi; la Sud cu judetul Calarasi; la Vest cu comuna Glina si la Sud-Vest cu comuna Popesti-Leordeni.

În partea nordica si estica a comunei distingem Câmpul Otopeni – Cernica, unde se afla asezata padurea studiata. Una din subunitatile Câmpiei Vlasiaeste Câmpia Bucurestiului, în cadrul careia exista Câmpul Otopeni – Cernica. Acest Câmp este delimitat de vaile Pasarea si Colentina. Padurea Cernica, una din cele mai mari paduri de lânga Bucuresti este strabatuta de valea Pasarea. Ca altitudine acst câmp coboara de la 105 în N-V, la 60 m în S-E, cu o panta în jur de 1,1%. Domina altitudinile de peste 80m (60%). Vaile si vaiugile sunt adânci atingând si 10 – 15 m. Scurgerea apelor de pe câmp prin vaiugi se face cu precadere spre Colentina. Dintre acestea amintim vaile Dobroiesti, Tânganu (afluente Colentina) si Ispas (afluenta vaii Pasarea). Vaiugile au sectionat câmpul principal în trei campuri secundare: Câmpul Otopeni (în Vest), mai neted si strabatut doar de unul din izvoarele vaii Pasarea; Câmpul Pipera cu valea Saulei, lata de 100-150 m; Câmpul Pantelimon-Cernica cu valea Tânganului ce curge aproape pe centrul sau si unde se gaseste cea mai mare fragmentare a câmpului, inclusiv prin crovuri (Tânganu, afluent al Colentinei se afla pe terasa înalta a Dâmbovitei si merge aproape paralel cu Pasarea, izvorând la Est de Voluntari, la cca 77 m.).

În întregul sau, câmpul Otopeni-Cernica are si patru corpuri principale de padure: Buciumeanca (Nord-Vest), Baneasa – Tunari (Vest), Boldul Cretuleasa (Nord de Voluntari) si Pustnicu Cernica (Est). Valea Pasarea se ataseaza acestui câmp fiind îngustata (100-200 m), dar cu fund plat si maluri abrupte. Înaltimea malurilor vaii atinge 10-15 m. Valea Colentinei are 16 lacuri. Râul Colentina este râu de câmpie cu panta mica, ce-i da posibilitatea ca la barari naturale de mica înaltime sa formeze lacuri întinse. În regim natural, lac permanent a fost numai cernica, un liman fluviatil, barat prin aluviunile Dâmbovitei. Lunca în aval se largeste, mai ales în meandre având la lacul Cernica peste un km. În lunca exista gradisti, dar care de obicei din cauza formarii lacurilor au devenit insule. Acestea sunt: Plumbuita (la confluenta cu valea Saulei), Pantelimon (în lacul Pantelimon 2), cernica (în lacul Cernica).

Câmpul Otopeni-Cernica face parte din categoria interfluviilor principale ale câmpiei Vlasia (altitudine 105-60 m)-interfluviul Pasarea-Colentina.

Zona studiata are forma alungita Nord-Sud si este delimitata astfel: în partea nordica cu comuna Ganeasa si padurea Pustnicu; în partea Estica cu comuna Branesti; în partea sudica cu comuna Cernica în partea Sud – Vestica cu padurea Tânganu; în partea Vestica cu comuna Pantelimon.