Formarea Deprinderilor pentru o Alimentație Igienică și Sănătoasă la Elevii de Gimnaziu

INTRODUCERE

Sănătatea o moştenim ca pe un dar de preţ de la părinţii noştrii, dar o şi construim zi de zi, toată viaţa. O construim dacă, din tot ceea ce ne influienţează viaţa, alegem ceea ce este bun, adoptând un stil de viaţă sănătos. O putem deprecia sau chiar pierde dacă, din ignoranţă şi sub presiunea anturajului, adoptăm un stil de viaţă nesănătos.

Educaţia pentru sănătate începe în familie, cu deprinderea celor dintâi reguli de igienă individuală, continuă în şcoală, prin informarea şi transmiterea experienţei umane şi apoi, întreaga viaţă, prin învăţarea socială şi autoeducaţie.

Familia şi şcoala, prin intermediul profesorilor, rămân promotorii valorilor şi în planul educaţiei pentru sănătate. Familia trasează marile coordonate ale comportamentului sănătos (sau nesănătos) prin exemplul cotidian (Barna A. şi colab., 1998).

Cât de sănătoase sunt obiceiurile alimentare ale elevilor? Este o întrebare la care nu se poate răspunde uşor, pentru că există foarte multe variante atunci când vorbim despre alimente. Este o realitate că a mânca este necesar. Această activitate mai serveşte de asemenea, ca mijloc de exprimare a emoţiilor. Mâncăm din mai multe motive: pentru a ne satisface foamea, pentru a atinge o stare de tihnă, bucurie sau fericire; din deznădejde; din motive de frustrare.

Fiecare dintre noi are anumite obiceiuri alimentare care au fost dezvoltate din copilărie. De-a lungul anilor, aceste obiceiuri este probabil să se fi schimbat într-o anumită măsură. Elevii trebuie să înveţe elementele de bază ale alimentaţiei, dar este, de asemenea important ca ei să înţeleagă factorii care le influenţează deciziile în privinţa alimentaţiei.

Mass-media are adesea o influenţă nedorită asupra atitudinilor elevilor, impune gusturi, direcţionează comportamente. Adesea elevii nu recunosc că tot ceea ce fac sau nu fac în privinţa alimentaţiei, înseamnă a lua o decizie.

În ultima perioadă s-a constatat o creştere a numărului afecţiunilor legate de alimentaţie. În România conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică şi Documentare Medicală, principalele cauze de deces sunt reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular, (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale sistemului digestiv (69,25 decese/100.000 locuitori) date valabile din 2004, sem. I.

Dacă elevii vor înţelege relaţia dintre alimentaţie şi sănătate, ei vor fi capabili să ia decizii care le vor afecta în bine sănătatea.

Educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă şi igienică este poate componentă a educaţiei pentru sănătate şi este un proces complex de lungă durată care ar trebui început în familie şi continuat la toate nivelurile de şcolarizare prin transmiterea către elevi a unor informaţii corecte din punct de vedere ştiinţific şi mai ales prin crearea unor comportamente individuale sănătoase a unor atitudini ce corespund idealului educaţiei.

De aceea, dorind să realizez o educaţie pentru sănătate, scopul acestei lucrări este influenţarea comportamentului alimentar printr-o alimentaţie igienică şi sănătoasă la elevii de gimnaziu.

În ceea ce priveşte experimentul care s-a făcut pentru elevi, a avut drept scop ca elevii să înţeleagă cât mai bine informaţia dar şi să înveţe cum să facă schimbările necesare, modalităţile prin care ar putea fi schimbată atitudinea oamenilor faţă de alimentaţie.

Acest experiment vine să completeze educaţia petnru sănătate deficitară, atât în familie cât şi în şcoală la orele de curs.

Rezultatele obţinute în urma acestei activităţi, nu sunt măsurabile în note şi nu sunt observabile imediat, dar avantajele care decurg sunt multiple.

Pe parcursul activităţii desfăşurate în vederea elaborării acestei lucrări, m-am bucurat de ajutorul ştiinţific al doamnei prof. Dr. Cristina Dobrotă care mi-a îndrumat activitatea cu multă răbdare şi pricepere.

Pentru acest ajutor îi port recunoştiinţă şi îi datorez multe mulţumiri.

Capitolul I

ALIMENTELE ŞI IMPORTANŢA LOR

PENTRU ORGANISM

Însuşirea fundamentată a vieţuitoarelor este aceea că ele organizează un schimb permanent de substanţe cu mediul în care trăiesc, altfel existenţa lor nu ar fi posibilă. Plantele extrag din sol, prin rădăcini, apa cu substanţele hrănitoare, iar din aer CO2 (pentru fotosinteză), O2 (pentru respiraţie) şi elimină substanţele nefolositoare prin respiraţie, transpiraţie, excreţie etc. Schimbul acesta de substanţe între organism şi mediu de viaţă este permanent şi durează tot timpul cât fiinţa este vie.

Omul, ca fiinţă vie, este supus aceleaşi necesităţi de schimbul permanent de substanţe cu mediul înconjurător. Organismul are nevoie de substanţe care să-i asigure creşterea, să-i permită repararea uzurilor şi să-i furnizeze energia necesară activităţilor fizice şi psihice, substanţe luate din alimente.

Alimentele, atât cele de origine vegetală cât şi cele de origine animală, conţin apă, substanţe anorganice (săruri minerale de calciu, sodium, fosfor, fier, potasiu, magneziu), vitamine şi substanţe organice. Unele componente alimentare, de exemplu apa, sărurile minerale şi vitaminele sunt folosite ca atare de organism, fără a fi transformate.

Substanţele organice intrate în organism sunt transformate prin digestie în substanţe simple – nutrimente – din care acesta sintetizează substanţele proprii. Astfel sunt proteinele, lipidele şi glucidele.