Fructe de pădure - descriere, compoziție și importanță

REZUMAT

Fructele de pădure sunt o adevărată mană cerească pentru industria alimentară, farmaceutică şi cosmetică și nu sunt folosite de ieri, de azi, ci încă de acum 4.500 de ani. Asirienii şi babilonienii notau pe tăbliţe de lut inscripţii despre principalele fructe de pădure şi plante medicinale. Marele Herodot, considerat părintele medicinei, a studiat foarte mult importanţa fructelor de pădure în tratarea anumitor afecţiuni.

Fiecare gama de fructe are anumite proprietati specifice. Ne putem referi astfel și la fructele de sezon, si mai detaliat de atât, la fructele de pădure. Cui nu-i plac aceste fructe de pădure? Si partea bună, este că chiar ai de unde alege. Fie că vorbim de afine, mure, zmeură, coacăze, toate sunt delicioase. De remarcat este culoarea lor albastră, violet sau roșie. Sunt culori vii care redau vitalitatea cu care aceste fructe sunt înzestrate.

Sunt doar o parte din fructele de pădure, însă este suficient pentru a observa, de exemplu, faptul că toate conțin antioxidanți. Cu alte cuvinte, consumând fructe de pădure ai parte, în mod natural, de o acțiune antibacteriană, tonică, fiind și anticancerigene.

Totodată, toate aceste fructe de pădure au un conținut scăzut de calorii. Sunt ideale deci în absolut orice dietă (atât timp cât îți dorești să urmezi o dietă sănătoasă).

Alimentele pe care le consumăm ne influențează cele mai intime detalii ale vieții noastre. Mâncăm “hrană vie” – vom fi ființe vivace, puternice, cu un tonus optimist; consumând “cadavre” vom ajunge în foarte scurt timp asemenea lor. Alimentația nu este doar o chestiune medicală ci o problemă de conștiință – ea determină calitatea vieții pe acest Pământ, în funcție de alegerile noastre, în funcție de cum vom trata alte viețuitoare de pe planetă: ca parteneri de drum sau ca inamici ce trebuie exterminați, iar natura ne va răspunde, ca un bumerang.

Cuvinte cheie: fructe de pădure, antioxidanți, tanini, vitamine

INTRODUCERE

Pădurile cuprind formații vegetale extrem de complexe și de diverse, așezate în mai multe straturi, ca și fauna și flora pe care o găzduiesc. În procesul de fotosinteză, pădurea are o contribuție deosebit de importantă în regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cât și global. Un hectar de pădure produce anual aproximativ 30 t oxigen, din care, acesta consumă cca. 13 t în procesul de respirație a arborilor săi. Vegetația arboriscentă a pădurii pe suprafața de un hectar consumă în procesul de fotosinteză circa 16 t bioxid de carbon, având un rol relevant antipoluant. Arborii și arbuștii din pădure contribuie, de asemenea, la atenuarea zgomotului de intensități diferite, au o influență pozitivă pe care o exercită asupra regimului eolian, a umidității și temperaturii aerului, precum și a vibrațiilor aerului.

Pădurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru construcții, pentru industria mobilei, a instrumentelor muzicale, celulozei, hârtiei, lemn pentru foc ș.a.. Fauna pădurii oferă vânat pentru carne și blănuri, dar și variate fructe și ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritivă.

Privite în ansamblu, importanța pădurii și menținerea echilibrului ecologic și acțiunile distructive la care aceasta este supusă, se poate ușor desprinde necesitatea colaborării pe diverse planuri a tuturor specialiștilor care activează în diferite sectoare productive și de cercetare ale agriculturii și silviculturii, în scopul prevenirii, refacerii și menținerii echilibrelor ecologice, atât de importante vieții de pe Terra.

Pădurea prin natura ei oferă o multitudine de produse care se recoltează de la mai multe varietăți de specii arborescente precum și fructele de pădure și ciupercile. Aceste produse ale pădurii constitue o importanță deosebită și din punct de vedere medicinal, dar pot fi folosite și în alimentație cum sunt mierea de albine, diferite ceaiuri din frunzele arborilor, fructe și semințe, ciupercile.

Principalele specii arborescente producătoare de produse secundare ale pădurii sunt:

-afinul

-coacăzul negru

-coacăzul roșu

-zmeurul

-măceșul

-murul

I. Vaccinium myrtillus (Afin)

I.1. Încadrare sistematică

Regnul Plantae

Încrengătura Magnoliophyta

Clasa Magnoliatae

Ordinul Ericales (Bicornes)

Familia Ericaceae

Genul Vaccinium

Specia V. myrtillus (Afin)

I.2. Elemente de morfologie

Afinul (denumit popular şi afin de munte, pomuşoară, merişor de munte) este unul dintre cei mai importanţi arbuşti ce cresc în pădurile noastre de deal şi de munte. Acesta creşte foarte ramificat, având o înalţime de 30-50 cm, cu tulpina de culoare verde, lungă, cu ramurile opuse.

Frunzele sunt caduce, aşezate altern, au formă ovală, glabre, lungi de 1-3 cm, cu marginea dinţată mărunt, prezentând un peţiol scurt.

Florile sunt de formă globuloasă, de culoare roz, solitare, pendente, aşezate la subsoara frunzelor. Perioada de înflorire are loc in lunile mai-iunie.

Fructul este o pseudobacă, rotundă, de culoare negru-albăstruie, brumată. (Pârvu C., 2006).