Gameții insectelor acvatice

Vizuini este o adaptare comună comportamentale ale nevertebratelor de apă dulce pentru a evita efectele de curent. Acest comportament este însoţit de adaptări morfologice. Acest lucru este valabil şi pentru larvele de geniculata Stonefly Leuctra (Stephens, 1836), precum şi muscă efemeră ephemera Danica Mller, 1764, atât în interiorul habitatelor colonizarea substrat şi adaptat la vizuină în ea. Am studiat ciclurile lor de viaţa şi relaţia acestora cu temperatura apei şi hrănirea şi de producţie secundară. Stonefly univoltine a avut un ciclu de viaţă, cu o dezvoltare larvelor de 8 luni şi cu o perioadă de ouă de incubaţie mai lungă decât raportate anterior. Muscă efemeră a fost semivoltine, completand larvele sale de dezvoltare în 22 de luni. Ambele specii hrănite în principal, de resturile, dar, de asemenea, ingerat o cantitate mare de CPOM şi câteva alte componente minore. Producţia anuală secundar în ambele specii a fost relativ ridicat, fiind mai mare în Stonefly.

Trei piese pot fi diferenţiate în muscă efemeră micropyle: ghidul de sperma, Deschiderea micropylara şi canalul micropylar. Ghidul de sperma este o depresiune vizibil pe corionică a căror formă de obicei, variază de la runda a ovală, cu toate că în unele cazuri poate fi slab definite sau chiar lipsesc (figura 1). Deschiderea micropylara este un orificiu simplu, care începe canalul micropylar, şi a căror formă reflectă secţiunea iniţială a acestui tub. Întrucât canalul micropylar este un tub care traverseaza corionică, nu se poate , în general, să fie respectate de către SEM, cum că ghidul spermei şi deschiderea micropylar sunt doar părţi observabile ale micropylei utilizând această tehnică (figura 1), cu excepţia cazului în sectorul ouălor Caenis [6, 30], în cazul în care Canalul micropylar ruleaza parţial pe suprafaţa corionică (figura 1a). Forma şi lungimea canalului micropylar poate fi studiat doar prin microscopie de lumina (figura 1c, e). Extrachorion nu acoperă de obicei, părţi externe ale micropyle,cu toate că în unele specii de Caenis poate acoperi ghidul de sperma, dar niciodată de deschidere micropylar [6]. 

Mai multe aspecte de organizare micropyle, cum ar fi definiţia din ghidul de sperma sau poziţia atât de deschidere micropylar şi Canal cu privire la ghidul de sperma, să permită diferite tipuri pentru a fi distins. Până în prezent, trei tipuri de micropyles au fost stabilite, tagenoform, funnelform şi liniară (Figura 1a-F) [7, 11, 32. În cele din urmă, numărul de micropyles care pot apărea în ouă muscă efemeră este foarte variabilă, variind de la foarte numeroase (<3 unităţi), ca în cazurile de Serratella, Ecdyonurus şi Rhitrogena (figura 5d) [6, 17], la unu la trei unităţi, cum este cazul de Caenis, Baetica, Habrophlebia şi Habroleptoides (Figura 5a).