Heparina - testele coagulabilității globale

A) HEPARINA1.Ce este heparina?

Heparina este o substanta anticoagulanta naturala cu actiune rapida, care se gaseste in toate tesuturile organismului, indeosebi in ficat (de unde denumirea sa), in plamani si in muschi.

In 1916 englezul Mac-Lean a obtinut o substanta biologic activa din ficatul de caine, care apoi a fost numita „heparin” (hepar-in greaca, inseamna ficat). Mai tarziu, s-a constatat ca, heparina este inclusa si in splina, plamani si muschi. Acum preparatul „heparin” se obtine din plamani de bovine.

Din punct de vedere chimic, heparina este un muco-polizaharid sulfatat, fiind extrasa industrial din plamanul de bou si mucoasa intestinelor de porc. Cele standard sunt heterogene, cu M variind Intre 5000 si 30000 Da.

2.Modul de actiune al heparinei

Heparina este o anti-trombina puternica,actiune care se manifesta in prezenta unei proteine plasmatice,co-factorul heparinei.

-Heparina deprima activitatea unei serii de factori ca: XII,XI,IX,VIII,accelerina si indirect factorul 3 trombocitar.Opunandu-se actiunii trombinei,heparina se opune oricarei forme de hipercoagulabilitate,oricare ar fi cauza ei,avand o actiune imediata,rapida.

-Actioneaza direct asupra factorilor trombogeni,avand un efect curativ extrem de important

-Nu influenteaza sinteza factorilor,concentratia lor ramanand neschimbata,ea impiedica numai activarea lor

-Pe langa actiunea anticoagulanta,are si alte proprietati terapeutice:este anti-inflamatorie reducand edemul din flebite,are o actiune antalgica(afectiuni coronariene,flebite,etc),actiune de clarificare a serului prin mobilizarea lipoprotein-lipazei,favorizeaza tromboliza.

impiedica reactia trombinei cu fibrinogenul;

impiedica transformarea protrombinei in trombina;

- impiedica formarea tromboplastinei;

prelungeste timpul de coagulare si nu modifica semnificativ timpul de sangerare;

are efect de clarificare a plasmei (lipoconservant) si astfel anti-aterosclerotic.

- Efecte secundare:

- hematom la locul injectiei;

- hemoragii (externe-plaga, interne);

- reactii alergice (anafilactice);

- fracturi spontane (resorbtia matricei osoase);

- alopecii;

3.Indicatii

Heparina este indicata pentru actiunea ei foarte rapida asupra trombozei (formarea cheagurilor in vasele sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop preventiv intr-o flebita - de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari si pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o tromboza.

Heparina se utilizeaza ca anticoagulant si se mai foloseste si pentru dizolvarea emboliilor din vasele sangvine. Este indicat pentru tratarea varicelor si tromboflebitelor. Este eficient si in cazurile de pancreatite acute.  

4.Contraindicatii

Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect al unor hemoragii (boala de coagulare) sau daca este alergic la heparina. Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte anticoagulante (aspirina, antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa. Pot surveni unele efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza (fragilitate osoasa cu risc de fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate.

5.Heparinele nefractionate si fractionate

Heparinele nefractionate sunt un amestec heterogen de polizaharide cu o masa moleculara cuprinsa intre 2 000 si 50 000 daltoni, cu o medie de 15 000 daltoni.

Daca heparina este fractionata prin metode chimice si enzimatice se produc o serie de produsi cu masa moleculara mica, reprezentate de heparinele fractionate. Acestea sunt heterogene in marime, cu o masa moleculara intre 3 500 si 6 500 daltoni.

Heparinele nefractionate se leaga de antitrom-bina III. La fel, heparinele fractionate actioneaza prin legarea de antitrombina III; inhibitia antitrombinei III produce insa o slaba actiune de catalizare a trombinei cu o buna catalizare a inhibitiei factorului Xa. Efectul se produce prin schimbarea conformationala in antitrombina III, care accelereaza inactivarea trombinei si a factorilor Xa si IXa. Inhibitia trombinei necesita lanturi zaharidice mai lungi decat inhibitia factorului Xa. Astfel se realizeaza disocierea efectului antitrombinic de cel anticoagulant.

Coagulabilitatea sangelui este declansata de multi factori. Infectiile, bolile maligne, deshidratarea, obezitatea, contraceptivele orale, policitemia duc la ingrosarea sangelui si la aparitia tromboflebitei si mai departe a emboliei pulmonare. Pentru a distruge acesti trombi care se fixeaza la nivelul venelor se recomanda de catre medicul cardiolog tratament cu anticoagulante. Scopul acestora este sa fluidizeze sangele pentru a distruge trombul deja format.