Hranirea Unei Populatii Nehibernante De Rana Ridibunda din Paraul Petea in Aval de Lacul Termal de la Baile 1 Mai

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Hranirea Unei Populatii Nehibernante De Rana Ridibunda din Paraul Petea in Aval de Lacul Termal de la Baile 1 Mai.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc de 53 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Biologie

Cuprins

1. Introducere 1
2. Descrierea regiunii studiate 2
3. Descrierea speciei Rana ridibunda Pall.1771 6
3.1. Originea speciei Rana ridibunda din complexul Rana esculenta in
context biogeografic 6
3.2. Caractere morfologie 7
3.3. Caractere ecologice 8
3.4. Reproducerea, comportamentul sexual şi ciclul de viaţă 10
3.5. Gigantismul larvar 12
3.6. Arealul speciei 15
3.7. Statutul speciei în România 17
4. Istoricul studiilor 18
5. Materiale şi metode 21
6. Rezultatele şi Discuţii 23
6.1. Tipul de hrana al broaştelor 23
6.2. Stomacuri fără conţinut, cu conţinut vegetal, animal şi minerale 24
6.3. Materiale vegetale şi exuvii în conţinuturile stomacale 26
6.4. Numărul total, maxim şi mediu de prăzi/individ 27
6.5. Provenienţa animalelor pradă 29
6.6. Apartenenţa taxonomică a prăzilor 29
6.7. Frecvenţa animalelor pradă 38
7. Concluzii 42
Mulţumiri 41
Bibliografie 43

Extras din document

1. Introducere

Studiile care au ca obiectiv investigarea spectrului trofic la amfibieni oferă rezultate interesante şi de o deosebită importanţă, având în vedere faptul că aceste animale, acţionând la limita dintre ecosistemele acvatice şi cele terestre (Burton & Likens 1975), ocupă poziţii importante în lanţurile trofice.

Rana ridibunda, denumită popular broasca mare de lac, este o specie de amfibian comună la noi, ciclul ei de viaţă fiind legat, în special, de bălţile sau lacurile adânci şi permanente, dar poate fi întâlnită şi în zonele de mal a apelor curgătoare (Cogălniceanu et al., 2000). Această specie este pronunţat acvatică, dar populează şi zonele de uscat din apropierea imediată a habitatului acvatic (Fuhn, 1960). Din punct de vedere taxonomic aparţine familiei Ranidae, iar pe baza unor caractere morfologice şi nu numai, broasca mare de lac, alături de Rana lessonae şi forma hibridă dintre acestea, Rana esculenta, constituie complexul broaştelor verzi (Berger, 1966,1971).

Recent, au fost semnalate în regiunea de nord – vest a României câteva populaţii ale acestei specii în ape termale (Covaciu – Marcov et al 2003, 2004). Aceste populaţii prezintă o particularitate importantă, care le deosebeşte de toate celelalte populaţii ale acestei specii, anume rămân active în sezonul rece. La broaştele mari de lac din apele termale dispare hibernarea. Persistenţa în activitate de-a lungul iernii determină alte modificări în biologia broaştelor. În ciuda importanţei deosebite a acestor populaţii şi a faptului că anterior anului 2003 nicăieri în Europa nu au mai fost realizate studii referitoare la acestea, în literatura de specialitate există şi în prezent foarte puţine studii despre ambifienii din apele termale (Covaciu – Marcov et al 2003, 2004).

În lucrarea de faţă sunt redate rezultate ale investigării spectrului trofic a unei populaţii de Rana ridibunda dintr-un canal care constitue continuitatea lacului termal Ochiul Mare de la Băile 1 Mai cu pârâul Peţea.

Studii asupra compoziţiei spectrului trofic la Rana ridibunda au fost făcute atât în străinătate (Gutowski & Krzysztofiak 1988, Medvedev 1974, Siminic et al. 1965) cât şi în ţara noastră (Sin et al. 1975, Vancea et al. 1961, Ghira et al. 1997), cele mai recente fiind realizate în judeţul Bihor (Covaciu-Marcov 2000, Covaciu-Marcov et al., 2003 a, b, 2004 a, Sas et al. 2004). Rezultate ale acestor studii au scos în evidenţă faptul că, deşi broasca mare de lac este puternic legată de habitatele acvatice, prăzile (Rana ridibunda este o specie prădătoare, capturând animalele în mişcare) care sunt incluse pe lista trofică a acestei specii sunt, în marea lor majoritate, de provenienţă terestră.

Rezultatele studiului prezentate in paginile acestei lucrări,sunt ilustrate cu hărti ale zonei studiate,fotografii despre habitatul investigat şi despre specia în sine precum şi cu grafice.

2. Descrierea regiunii studiate

Habitatele termale sunt caracterizate în mod definitoriu de regimul termic ridicat al apei care se menţine constant, indiferent de temperatura aerului. Menţinerea regimului termic la valori constante prezintă o deosebită importanţă prin faptul că este în măsură de a determina modificări în biologia Amfibienilor care populează aceste ape. Astfel de habitate termale sunt destul de numeroase în vestul României, aici întâlnindu-se o serie de izvoare termale naturale, în special în zona de contact a Câmpiei Panonice cu unităţile deluroase ale Subcarpaţilor Vestici situate în partea ei estică.

Figura nr.1 Judeţul Bihor: relief şi reţeaua hidrografică

(www.rapitori.ro)

Staţiunea Băile 1 Mai (47º 2' N,22º 3' E) este situată în regiunea central-vestică a judeţului Bihor, la aproximativ 8 km. sud-est de municipiul Oradea, în zona de contact dintre Câmpia Miersigului şi Dealurile Pădurii Craiului (Posea & Badea 1984). Aflându-se pe un drum secundar ramificat din şoseaua Oradea – Deva, staţiunea are în vecinătate satele Rontău, Haieu şi este mărginită de o cale ferată secundară, în prezent abandonată. Din punct de vedere administrativ staţiunea Băile 1 Mai aparţine comunei Sânmartin.

Ca şi poziţionare altitudinală, staţiunea Băile 1 Mai este situată la 150 m. înălţime, Dealul Şomleu este situat în imediata vecinătate a acesteia atingând 346 m. şi reprezinta cel mai important reper geografic din regiunea oraşului Oradea. Dealul Şomleu este acoperit de păduri care se prelungesc până în vecinătatea habitatului termal, aici aflându-se numeroase specii de Amfibieni şi Reptile(Covaciu-Marcov 1999, Covaciu-Marcov et al 2000).

De asemenea, de la nivelul Dealului Şomleu se formează pârâul Peţea de al cărui bazin hidrografic aparţine şi lacul termal. Pârâul Peţea are ca principal afluent, netermal, Valea Hidişelului care izvorăşte în amonte de localitatea Hidişelul de Sus (Fey et al 2001).Valea Hidişelului confluează cu pârâul Peţea în dreptul localităţii Sânmartin, stăbătând ulterior sudul oraşului Oradea. În aval de oraş pârâul Peţea se varsă în Crişul Repede prin două braţe: unul în dreptul localităţii Sântandrei, iar celălalt în zona localităţii Palota.

Figura nr.2a Aspectul habitatului de la Băile 1 Mai

La Băile 1 Mai izvoarele termale alimentează un lac de dimensiuni relativ mari, având o suprafaţă de aproximativ 1200 m². Lacul termal are şi un afluent netermal permanent - Valea Glighii, al cărui bazin hidrografic drenează Dealul Şomleu. Prezenţa unui afluent netermal dă notă caracteristică lacului termal de la Băile 1 Mai: datorită viiturilor produse la nivelul Văii Glighii în cazul unor precipitaţii abundente are loc modificarea regimului termic al apei lacului şi, în acelaşi timp, este facilitată pătrunderea în ecosistemul lacustru a unor resurse de hrană suplimentare. Aceste modificări au efecte importante asupra Amfibienilor din lac.

Habitatul termal de la Băile 1 Mai are forma unei potcoave în a cărei concavitate se află un sanator pentru copii handicapaţi locomotor. În partea dinspre Dealul Şomleu este localizată gura de vărsare în lac a Văii Glighii.

Izvorul termal se află aproximativ în centrul lacului, aceasta fiind regiunea cu adâncimea cea mai mare. În zona izvoarelor suprafaţa apei nu este niciodată acoperită de vegetaţie datorită mişcării permanente a apei şi a adâncimii mari a acesteia. În apropierea izvoarelor, la câţiva metri în aval, se află o insulă cu lungimea de 3 m. şi lăţimea de 0,5 m. În amonte, la aproximativ cativa metri distanţă, se află o peninsulă care pătrunde 2 m. în bazinul lacului. Această peninsulă delimitează un golf situat în afara direcţiei de curgere a apelor provenite de la izvoare, fapt ce determină înregistrarea, pe parcursul iernii, a celor mai scăzute temperaturi ale apei. În aval de insulă lacul formează curbura, ulterior micşorându-şi treptat lăţimea până în zona unui podeţ care leagă satul Rontău de staţiunea Băile 1 Mai, unde atinge abia 5 m.

La aproximativ 20 m. în aval de acest podeţ a fost construit recent (în anul 2002) un baraj din beton în scopul asigurării unui habitat propice nufărului termal. Astfel, în amonte de baraj s-a format o acumulare de apă termală, la acest nivel întâlnindu-se condiţii foarte asemănătoare cu cele din lacul mare, având o legătură directă cu acesta.

În aval de baraj cursul apei se împarte în două braţe: unul cu debit mare şi albie largă (denumit de noi Braţul Mare), iar celălalt cu debit mult mai mic, în comparaţie cu primul şi cu albie îngustă (denumit de noi Braţul Mic).

Fisiere in arhiva (2):

  • Hranirea Unei Populatii Nehibernante De Rana Ridibunda din Paraul Petea in Aval de Lacul Termal de la Baile 1 Mai
    • 00.Cuprins.doc
    • 01.Anghel Licenta-Final.doc